La trecerea dintre Goticul târziu și Renașterea timpurie, pe chiar acest prag imaginar, nu dintre stiluri sau curente, ci dintre viziuni, Paolo Uccello pictează ”Vânătoarea nocturnă” (1470), una dintre ultimele sale opere.
Sugestia picturii este însă aceea a unei irepresibile stări de fugă. Personajele, multe, par să leviteze într-un balet oniric. Iar acest dans nocturn & dionysiac ele trec într-un dincolo extatic iconizat de întunericul adâncului pădurii. Un templu cu ziduri transparente și crepusculare, cu infinite coloane arborescente, cu altarul ascuns în intimitatea punctului de perspectivă spre care personajele par să plutească, atrase de magnetismul unui mister nedivulgat. Secretul care e luat cu asalt frenetic, care nu se revelează, ci se ”vânează”.
Mario Barangea
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
