7.8 C
București
miercuri, ianuarie 22, 2025

”Le fiecare 30 de secunde o femeie este agresată în România”

Plecând de la ce scria pe o burtieră, după ce Cruduța și-a luat-o de la actualul amorez. Bine, nu știu cine-i Cruduța, și nici cel care îi ”amenajează” fizionomia, dar chestia asta: ”Le fiecare 30 de secunde o femeie este agresată în România” nu are are cum să nu te facă să-ți pui niște întrebări. Prima privește amploarea fenomenului. Dacă n-am greșit eu calculele, anual vreun milion și cincizeci de mii de femei sunt altoite(mai mult sau mai puțin temeinic) de soții, concubinii, prietenii și nu de puține ori de oricine de parte bărbătească ce trece pe lângă ele. Nu știu dacă este vorba despre acte de agresiune raportate. Pentru că dacă este vorba doar despre cele raportate, atunci împreună cu acelea neraportate avem imaginea unui fenomen absolut monstruos și de neacceptat chiar și într-o societate ca a noastră.

A doua întrebare privește cauzele fenomenului. Este vorba despre un mod conflictual de a imagina relațiile între sexe, o cultură ”macho”, deși, dacă este să fim onești, româncele sunt chel mai adesea mai bărbate decât bărbații. O cultură a supunerii femeii în fața bărbatului? Sunt și cauze economice și sociale? Este și rezultatul unei crize de identitate, sau al unui sistem strâmb de valori etice și morale?

A treia întrebare este: ce dracu facem pentru a opri violența asta? Represiunea nu este suficientă, și oricum este de-a dreptul bleagă, dovadă femeile ucise, în ciuda ordinelor de restricție și chiar pedepselor date agresorilor. Nu avem de unde, și cum, să folosim mai mulți polițiști în urmărirea bărbaților violenți și pentru a interveni în toate cazurile de violență în familie. Văd că ONG ul este un fel de ”apă sfințită” a soluțiilor, bună la toate. Doar că rezultatele sunt aproape nule, raportate la amploarea fenomenului. Educația? Da, se impune, dar ea este o soluție în perspectiva timpului lung. Or femeile sunt bătute/agresate acum.

Nu mă duce mintea să spun ce am putea face. Lucrurile chiar sunt complicate. Care pot fi limitele intervenției statului? Prin ce mijloace? Cu ce costuri? Ce fel de politici publice trebuie să construim și să aplicăm, pentru a reduce măcar fenomenul?

O problemă dificilă s-a inventat pe lista priorităților, și poate chiar pe primul loc, în ordinea urgenței.

de Constantin Gheorghe

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie