Exista un tip de analiza foarte rar intalnita la noi si care explica Rusia infinit mai obiectiv decat eternele emotii „Basarabia e Romania” style, sau viziuni social-economice de tipul celei pe care o are Ernu in Libertatea si care – pt ca e Ernu – curge inevitabil in subiectul lui predilect – cel al inechitatilor care in Rusia poarta doar un alt nume, dar de regasit se regasesc peste tot (zice el). O fi adevarat, dar, cu toata specificitatea modului rusesc, analiza lui nu explica Rusia.
Rusia este explicata doar de geopolitica.
Care in principiu spune ceva foarte simplu – Rusia (ca si modelul sau in oglinda: Germania) ocupa cea mai pare parte a platoului continental euro-asiatic si traieste dintotdeauna intr-o mentalitate de asediu. In orice moment al istoriei ei niste vecini, mai mari sau mai mici, din est sau din vest, ba chiar si din sud (turcii cu poarta in Caucaz si britanici instalati in India) i-au purtat sambetele si chiar si-n rarele momente in care n-a fost asa, Moscova si-a inventat dusmani mai apropiati sau mai indepartati, indiferent de regimul sau politic.
Mentalitatea de asediu presupune tendinta de neoprit de a ti indeparta inamicul real sau imaginar de ziduri, iar in politica interna asta se traduce inevitabil in autoritarism si militarism.
O tara sub asediu este o tabara militara permanenta. Este, in oglinda cum spuneam, ce s-a intamplat cu Germania, posesoarea unei geografii similare dar restransa la spatiul european, de la Bismark si pana la Hitler, autoritarismul de tip militarizat, aristocratia de spada a fost dominanta. A contesta civil si politic asa ceva a echivalat, si in Rusia si in Germania, cu tradarea. Opozitia capata automat forma „dusmanului din interior” si este ostracizata natural. Logica aparitiei actualei UE a avut in vedere exact acest mecanism – eliminarea sentimentului de asediu pentru nemti. Fara UE, razboiul mondial se repeta la fiecare doua generatii.
Revenind, momentul de glorie al Rusiei, victoria in ww2, a insemnat, de facto, momentul in care inamicul potential – adica absolut orice vecin – a fost la maximum de distanta de centru. Cat timp si-a permis submarine nucleare care sa patruleze oceanele Rusia s-a simtit safe, cand nu, a colapsat.
Ca un corolar, orice semintie a pamantului s-ar fi priapsit in Rusia ar fi jucat aceeasi carte, probabil la milimetru. Desi a fost folosita justificativ de catre nazisti, de fapt geopolitica ne arata cat de similari suntem.
Ne desparte doar geografia si frica.
Si tot ca un corolar, cand esti despartit de vecini prin doua oceane, niste paduri ancestrale in nord si niste latino desculti in sud, cum e SUA senzatia de asediu dispare. Politicul are cu totul alta forma si alte mecanisme.
Libertatea inlocuieste de la sine autoritarismul.
E o chestiune de antropologie banala, bastinasii din insule umbla n pielea goala, triburile constranse de conditii grele si vecini numerosi inventeaza armuri. Aceasta este Rusia. Asa a fost mereu. Dupa 1000 de ani de asediu s-au trezit Gorbaciov ca schimba geografia politica si Eltin ca o liberalizeaza. Consecintele le stim. Politicul nu a mai raspuns presiunii geostrategice iar haosul s-a instalat pe deplin in adancul psihologiei colective. Raspunsul la haos a fost Putin.
Desi e o referinta fundamentala, „Despre democratie in America” a lui Tocqueville vorbea, grosso modo si vulgarizand la maxim, despre cum sa te dai cu ulei cand stai la plaja, adevarata provocare ar fi fost „Despre democratie in Rusia”.
Geostrategia paranoida a Rusiei a fost aproape intotdeauna si sursa dezastrelor ei.
Extinderile succesive nu s-au facut pe principii economice ci strict politice. Imperialismul occidental, spre deosebire, a cautat profit, imperialismul rus a cautat spatiu. Cat mai mult spatiu, nu conteaza cat. Excesele teritoriale ale Rusiei au fost si sursa saraciei ei permanente, ceea ce este in sine un șoc cultural si psihologic: ca sa fim in sigiranta, trebuie sa acceptam saracia – iata o forma de discurs pe care noi o cunoastem foarte bine si pe care s-au urcat toate bestiile politice nu doar la noi si la ei, dar peste tot unde s a pus problema asa.
Razboaiele de proximitate ale Rusiei nu au insemnat niciodata castiguri materiale concrete ci doar indepartarea fricii. Inclusiv Europa de est a secatuit Rusia in razboiul rece, contrar presupunerilor comune, jaful stalinist de dupa al WW2 s-a restrans la doar cativa ani. Apoi in sens opus au inceput sa curga resurse la pret de dumping menite doar sa furnizeze senzatia imperiala.
In loc sa creeze prosperitate, Rusia si-a alimentat orgoliul.
De fapt motorul a fost frica. Cealalta directie strategica – disperarea ei de a atinge mari calde – incercarea istorica de a atinge Bosforul in vest si Oceanul Indian prin Afganistan in sud – de a si creea astfel o supapa de respiro, a fost dibuita de celealte puteri si stopata din fasa, iar rezultatele pentru Rusia au fost dezastruase de fiecare data.
Acum puneti aceasta psihologie de animal in zgarda in creierul oricarui rus si veti avea tabloul. Paradoxul spatiului nesfarsit dar totusi psihotic de insuficent. Si Napoleon si Hitler au fost expresia lui concreta.
In Rusia asediul a devenit o stare naturala, organica, mostenita.
Autocratia, indiferent ca este feudala, tarista, comunista sau oligarhica se extrage de aici si tot asa se si perpetueaza. Ceausescu in Romania a muncit cu mult succes la ceva similar, intelegand ca este sursa si fuel-ul puterii absolute. Despre democratie in Romania e povestea renuntarii la acest storyline, de fapt ideea e ca democratia nu poate coexista cu nationalismul, un produs chimic si toxic al mentalitatii de asediu. Dar si ca un popor scufindat literalmente in propriul tragism isteric nu va raspunde la libertate.
Niste cifre .. in mainland SUA, in toata istoria ei de pana la 9/11 au murit cateva zeci de persoane ca urmare a invaziilor straine – vreo 12 cand japonezii au bombarat un sat de pe un submarin… in Rusia doar in ww2 au murit 20 de milioane.
Asa ca „despre democratie in Rusia”, din pacate, nu are cum sa fie doar cu Navalnii si tiktok.
De Tudor Dumitrascu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
