28 C
București
duminică, iunie 23, 2024

”Madonna della melagrana” – Sandro Botticelli, circa 1480, Galleria degli Uffizi

Într-un tondo, desfășurându-și lejer privirile serene, șase îngeri flanchează figura smerită a Fecioarei. Un joc sobru de tristeți subtile între ochii Mariei și ai pruncului Iisus își dezvăluie pârghia simbolică: rodia.

Mi s-a părut sugestiv să citesc în două feluri această icoană: de la centru (rodie) spre margini (privirea noastră exterioară imaginii) și de la margini spre centru. Eram tentat să scriu ”și invers”, dar adevărul e că nu e niciun ”invers” aici, cele două căi fiind riguros paralele. Prima citire tinde să utilizeze teologia moderat, interpretarea riscând să rămână ”în tablou”, așa zicând. A doua citire, poate cu implicarea unei exaltări greu de controlat, iese din tablou într-un ‘posibil’ hermeneutic mult îndatorat misticii. Cred că Botticelli a mizat pe un astfel de al doilea tip hermeneutic. În orice caz, rodia e catalizator misteric aici și nu e nicio îndoială că sensul ezoteric al acestui simbol primează.

Microcosm alegoric, rodia trimite la anatomia mistică a inimii. Inima lui Iisus în care, prefigurat, va să intre întreaga durere a omului. Astfel tristețea Pruncului ar trebui să ne fie pe înțeles. Iar înțelesul ar trebui să fie destul de viguros cât să urce în privirea Mamei și să se cutrenure de va găsi adevăr în asta.

Dar lectura care merge spre noi de la inima/rodie ca de la un centru spre margini e o geometrie exoterică accentuată de o finețe ezoterică:

Reunite în contemplația diafanului, inteligențele angelice consolează suferința Mamei, mărturisindu-i acesteia sensul etern al unui Gest în prezența căruia rațiunea îngenunchează. Privirea Fecioarei e atunci icoana acceptării, iar cea a Fiului ne aduce în Ghetsimani – Edenul pustiit. Virtutea teologică supremă, Iubirea, o închipuie Botticelli în simbolul rodiei – un cod, o criptografie, un ezoterism bine temperat. Între iubire și inimă se structurează fiziologia tainică a sufletului nostru.

Iar în acest caz, al acestui inveitabil ‘esprit de finesse’ care cercetează imaginea de la margini spre centru, rodia e simbolul bisericii, al adunării celor credincioși – multitudine de semințe înroșite de sângele jertfei christice –

Inima Fiului cuprinde inimile celor credincioși, fiecare înflorind și rodind.

Mario Barangea

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie