Nu toate plimbările se povestesc, viața nu funcționează așa; nu orice merită înfățișat, nu?
Dar înțelesuri se desprind la fiecare ieșire din lumea de zi cu zi.
… iacătă, se mai întîmplă ba să dăm roată Capitalei, ba să ne mai băgăm nasul prin împrejurimi – uneori doar din pricină că Waze știe mai bine-n clipa aia pe unde să îndrume; și-l lași, dacă-ți iese și vreun folos din asta!
În fine: îi vine oricui, uneori, să se abată, să exploreze drumuri, drumeaguri, sate. Care-i viața pe aici, la cîțiva pași de iureșul orașelor mari?
Una peste alta, e trist. Soarta părților periurbane atîrnă mult de aglomerările citadine aflate la juma’ de ceas de mers cu mașina… dar nu într-atît de mult încît să se simtă.
Cum s-o zic? Uite, poate te sastisești de Valea Prahovei și-ți zici să vezi cu se se mănîncă zonele deluroase ale Prahovei.
Turism? Nu, turism nu există.
Ce să faci? Peisaje… da, să vezi peisaje. Urci un deal și te lași hămăit de-un cîine. În fiecare sat poți să te urci pe un deal; chiar pe un deal frumos. Pînă cînd te saturi: și de dealuri, și de cîini.
Nu te-atrag nici rămășițele postindustriale ale cine știe ce căror fabrici, exploatări, ateliere: e de-ajuns de multă mizerie-n restul vieții, ce să mai cauți în plus și pe alte plaiuri?
În nici un sătuc, în nici o comună nu găsești un loc de unde să-ți cumperi ceva proaspăt, ceva de-al locului. Nu-s brutării, nu-s patiserii – și de ce-ar fi? Localnicii n-au bani, turiștii vin cu pachețelul de-acasă.
Nu-i de rîs – orice așezare începe să poată fi considerată vie și cît de cît bogată de-abia cînd își permite… o șaormerie.
Te gîndești: dar cei care s-au tras pe-aicea fugind din Oraș, or fi adus vreun folos comunității? Chiar și pentru un weekend petrecut la aer curat, ar trebui să se simtă.
Dar „provenitul” nu dă pe la magazinul sătesc; vine cu portbagajul deja umplut de la hipermarket. Și chiar dacă locuiește zi de zi în sat, a-nceput să i se pară tot mai simplu să-și comande totul – curierii și livratorii se abat numaidecît.
Și-atunci, care e salvarea locurilor astea – dacă „salvare” o fi cuvîntul potrivit? Turismul… ai zice. Dar cît turism încape pe lîngă cel cu care deja ne-am obișnuit deja? Și totul, oare, chiar trebuie să fie neapărat turistic?
Cît despre istorie, toți nu doar că și-o ignoră, dar pe deasupra chiar o rescriu, o batjocoresc. Nu găsești nici măcar un muzeu cumsecade prin partea asta de țară.
Brașovul, deși o duce bine de pe urma oaspetelui, dă semne că s-a săturat de el: e, parcă, tot mai rece și mai urîcios; de ani de zile n-a produs nimic nou, nimic în plus, nimic mai mult. Ploieștiul – altminterea un oraș cu străzi întregi și bulevarde minunate – nu e vizitat de nimeni. Cîmpina-i moartă: de cîte ori să te duci să vezi castelul Iuliei și să te plimbi pe strada aia care-i frumoasă?
… ici-colea, aruncat la o margine de pădure, cîte un „resort” scump, cu meniuri bibilite, cu nenumărate posibilități de relaxare și distracție; dar genul ăsta de turism nu trage-n sus restul zonei – zonă în care dacă te oprești, nu dai nicăieri peste ceva-ul local care să te îmbie.
Așa-s lucrurile – atît.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
