Inexplicabila prin deficientele sale organizatorice si ramasa intr-o zona misterioasa, recenzarea populatiei s-a incheiat. In sfarsit.
In precedentele 3 recensaminte statul roman a finalizat operatiunea in teren in maximum 10 zile.
Acum a avut nevoie de cateva luni, la o populatie in declin accelerat.
De fapt, marea necunoscuta: cati mai suntem in tara?, se va adanci. Din 19 milioane de romani inregistrati acum un deceniu, vom afla ca suntem cu un milion mai putin.
Aceasta cifra, insa, nu este neaparat reala, cat timp sunt multi concetateni nerecenzati. Unii n-au primit vizita niciunui operator, altii n-au vrut, altii au completat eronat formularul online.
Consecinta acestui esec in era digitalizarii nu este insa singulara si mai putin importanta statistic.
De aici pornesc numeroase evolutii sau involutii, mai corect spus. Norma de reprezentare in circumscriptiile electorale scade proportional cu numarul populatiei, politicile publice se fundamenteaza pe aceste raportari statistice, fondurile nationale si europene sunt alocate proportional.
Dar cel mai tragic nu este ca am pierdut in statistici oamenii, ci ca i-am pierdut din viata, ca membri ai societatii.
Romania se situeaza pe primele locuri din lume la mortalitate si pe ultimele la natalitate. In afara de aceasta constatare fatalista, niciun guvernant in ultimul deceniu n-a stabilit ca prioritate nationala refacerea sporului demografic.
Pentru acest obiectiv de tara am fi avut nevoie de planuri multisectoriale, de fonduri speciale si de multi specialisti capabili sa contribuie la: sanatatea populatiei, la educarea tinerilor, la dezvoltarea rurala, la pastrarea capitalului uman in tara.
Efectele acestei proaste guvernari se vad acum in statistici. Insa adevaratele efecte le simtim cu totii cand sistemul public esueaza sa ne ofere eficienta si incredere.
Desigur ca un minister al familiei este util in atari conditii. Mai bine mai tarziu decat niciodata, desi nu putem aprecia daca pentru noi, cei care nu mai suntem la inceput de drum in viata, acest „tarziu” inseamna „niciodata”.
Dar, mai important decat un minister, este obiectivul si modul in care se integreaza celelalte politici publice in acesta.
Degeaba vom petici daca sacul este ciuruit. Fie admitem ca trebuie inlocuit cu altul, fie pornim cu cateva solutii care rezolva in perspectiva probleme fundamentale.
Daca rata ridicata a mortalitatii presupune un sistem medical defect si subfinantat, diminuarea sporului de natalitate provine din conditiile de viata incerte neatractive pentru viitorii parinti.
Pornind de la aceste diferente, statul roman poate sa aleaga o directie strategica, iar politicienii sa pregateasca intalnirea cu electoratul in functie de acest obiectiv national.
Claudiu Lucaci
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
