mi-am învățat singurătatea să vorbească, să meargă pe unde-i spun. am dresat-o ca pe un animal. acum, docilă, are locul ei și știe să mă apere. la nevoie – mușcă turbată din orice și din oricine. poate-s ultimele reflexe ale memoriei sălbatice. seara o plimb prin parcuri, dimineața o găsesc ațipită la picioarele mele. o să îmbătrânească, o să umble mai greu, o să moară. o să-mi pară răul mai rău. doar mi-a fost, dintre toate ființele,
cel mai aproape.
Mario Barangea
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
