Ieri a fost Ziua oficiala a barbatului.
Exact ca in cazul femeilor, dar fara recunoastere publica. Cum ar veni, respectam oamenii, dar nu ne pasa de ei.
Desigur ca, vor fi glumeti care vor ironiza situatia. Că barbatii sunt mereu sarbatoriti in alte ocazii, ca n au nevoie de apreciere fiindca oricum au destule privilegii, samd.
Dar tocmai asta arata ipocrizia societatilor moderne. Inventam forme fara fond. Acordam puncte sau semnficatii la sensuri pe care nu le adopta nimeni.
Atunci cand umplem calendarul cu zile internationale ne imaginam ca s a inchis o bresa in recunoasterea unei nevoi.
Cand, de fapt, am inchis un subiect pe care nu l dorim comentat ca pe un esec al evolutiei umane.
Asa ca, fiecare face ce doreste fara sa se gandeasca la consecinte. Desi consecintele pot fi profunde. Nu doar superficiale, asa cum tratam realitatea din jur.
Egalitatea de gen, spre exemplu, a devenit un simbol, o lupta, uneori, sau un scop care a schimbat perceptii si prejudecati. Dar n a anulat si vulnerabilitatea sistemica.
Pentru ca diferentele intre barbat si femeie hranite de membrii societatii inca de la nastere nu dispar prin evenimente de PR sau celebrari ocazionale.
Modelele de succes schimba mentalitatea, daca sunt mai bune decat cele consacrate. Iar daca nu exista aceasta perspectiva, oamenii revin acolo unde se simt confortabil. Adica in spatiul de siguranta in care au invatat ca diferentele, totusi, conteaza.
Claudiu Lucaci
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
