Momentele nu durează. Cu cât mai fericite, cu atât mai efemere. De aia ne și pozăm copiii când sunt mici și nu numai. Să ne creăm ancore pentru când ne vor depriva de prezența lor, sau pentru bătrânețe. Copiii ne amintesc de acel ceva pe care l-am avut și noi cândva, pierdut însă iremediabil în negura timpurilor și intangibil acum.
Momentele nu durează, acesta este și motivul pentru care filmăm concerte, locuri din vacanțe sau pozăm opere de artă. Nu este concertul, momentul din vacanță sau arta pe care vrem să o imortalizăm, ci emoția, trăirea, pe care a generat-o în noi. Sătui de apolinic, căutăm dionisiacul. Nu pozăm poze ale altora și nu filmăm momente din filmele care ne plac, totuși, chiar dacă și astea mișcă ceva în noi. Pentru că sunt oricând la îndemână.
Momentele nu durează, iar cu cât înaintezi în vârstă și te uiți înapoi, viața se transformă într-un singur moment lung. Momentele nu durează, la fel cum nu durăm nici noi, nici cei dragi. Astfel încât nu putem decât să ne împăcăm cu asta și să alegem să vedem și să simțim frumosul – cât – mai mult.
Constantin Nica
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
