Sigur, a apărut spre sfârșitul războiului. Atunci când Germania avea probleme cu mai toate resursele necesare alimentării producției de război. Da, să ne înțelegem bine: nu sunt ei singurii care au folosit structuri din lemn pentru avioanele de vânătoare-bombardament. Rușii au folosit intens lemnul, motivul fiind mutarea industriei metalurgice, inclusiv producția de aluminiu și de oțeluri speciale dincolo de Urali. Campioni la calitate au fost englezii, cu De Havilland Monsquito, avion extrem de rapid de vânătoare-bombardament. Hawker Hurricane avea și el lemn în cmpoziția structurii de rezistență. Dar timpul de fabricație scădea: erau nevoie de 10.000 de ore de lucru, față de 15.000 pentru un Supermarine Spitfire.
Deci ceva n-a funcționat cum trebuie în industria aeronautică germană. Știu, acum le iau ochii celor care nu prea știu despre ce este vorba proiectele futuristice, găsite pe hârtie prin arhivele producătorilor germani. Singurul avion de vânătoare cu totul nou a fost Me 262, dar avea multe bube, a fost produs în cantități extrem de mici(și s-a lucrat cu prizonieri și cu deportați) ș n-a avut niciun impact asupra războiului. La fel și bombardierul cu motoare cu reacție Arado 232. Din ce au găsit toți prin arhive, doar aripa zburătoare a celor de la Horten 229 a fost folosită de americani imediat după război, pentru un proiect al celor de la Northrop Grumann. Acel proiect a condus, în cele din urmă, la bombardierul B 2. Adică după mai bine de o jumătate de secol. În rest, așa și așa. Multe povești, și un soi de ”trecut luminos” al tehnologiei germane.
foto-HE-162 „Sparrow”/”Salamander
sursa foto-facebook
Constantin Gheorghe
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
