23 C
București
sâmbătă, mai 15, 2021

Ne-a plăcut povestea, și am crezut în ea. Credem și acum.

Tot aud: ”Orice criză este o oportunitate!”

Nu știu, o fi. Sau nu.

Doar că actuala criză are o particularitate: ne obligă să ne regândim credințele, valorile în care trăim.

Nu e vorba doar despre religie. Ea este o parte a poveștii, importantă. Este vorba despre credință, în general. Nu știu dacă e ”corect politic”, dar eu așa cred: problema zilelor noastre este necredința.

Poți să crezi în Dumnezeu, sau în orice altceva, într-un soi de principiu ordonator al lumii, în ceva care dă sens trecerii noastre pe aici. Dar să crezi.

Necredința face lumea să arate atât de mizerabil. Negarea tuturor valorilor, relativismul, a-moralitatea, lipsa angajamentului în favoarea oricărei cauze. Trăitul precar, la limita existenței.

Lumea a fost materialistă de când se știe.

Altminteri nu ar fi existat, oricum nu ar fi progresat. Dar niciodată ca acum materialismul nu a fost absolutizat, blocând orice fel de efort de înnoire a credinței.

Uităm despre ce este vorba în ceea ce facem.

Bun, povestea pe care este bazat creștinismul este departe de a fi perfectă, și acum oricum nu mai explică mare lucru. Dar ea, povestea, ne-a marcat existența, ca oameni, a născut o civilizație, un corp de idei, care idei ne-au făcut performanți în toate domeniile pe care le-am abordat. Și, unor, ușor, povestea s-a schimbat, subtil, s-a adaptat vremurilor. Fără să renunțe la esența ei: nu se poate trăi fără credință.

Acum se încearcă inocularea ideii că ea, credința, oricare ar fi, este un handicap, ne împiedică progresul, un progres care nu este atât de lipsit de elementele constitutive ale unei credințe.

În fond, e o poveste veche și asta: înlocuim valorile și poveștile fondatoare ale unor credințe cu altele.

Motive banale, ca de obicei: lupta pentru putere, pentru dominație, care trebuie trebuie ascunsă în ceva pur, un ideal de viață, ce nu trebuie să mai datoreze nimic trecutului. Doar că el, trecutul, are prostul obicei de a se ține scai de noi, și nu ne putem debarasa de el.

Așa că, una peste alta, povestea spune că undeva, cândva, s-a născut un prunc, și el a schimbat lumea lui. Și ne-a schimbat și pe noi, ca oameni. Pentru că ne-a plăcut povestea, și am crezut în ea. Credem și acum.

de Constantin Gheorghe

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.