Mi-a fost activată conștiința și trebuie să recunosc public că nu prea îmi place munca. Recunoașterea este primul pas spre iertare, dar e posibil să am circumstanțe atenuante:
Acum 30 de ani, capitalismul a venit peste noi și a distrus, fir-ar să fie, activitatea continuă de reeducare și de formare a “omului nou” pe care o instituise cu succes comunismul! Se știe că “omul nou” muncea cum respira!
Dar cred că nu e totul pierdut! Mai pot fi salvată dacă Ministerul Muncii demarează un Program național pentru cultul muncii prestate și nu neaparat silnice dar, oricum, forțate, în general pentru a susține pensiile speciale, dar și o populație lăsată să îmbătrânească tot de cei de la Ministerul Muncii care, evident că muncesc pentru că le și place să muncească, doar nu credeți că gândesc!
Aș sugera ca un astfel de program să reinstituie “situația a treia” (testată cu succes pe “omul nou”) în firme, organizatii și institutii, unde, pe rând, cei care au nevoie de reeducare să fie obligatoriu și în permanență la muncă, coordonați la punctele de lucru de șefii batalioanelor de muncă și atent supravegheați de șefii de detașamente, de unități si de pază, astfel încât să se prevină evenimente negative precum această nefericită situație socială în care am ajuns și eu: gândesc, nu îmi place să muncesc!
de Viviana Anghel
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
