Stiti cum e cu Pacepa cel bun, pana la urma uniforma aia in care nu te-a imbracat nimeni cu forta vine la pachet cu niste principii, indiferent de regim, dar chiar indiferent.
Tot tradare ii spune cand te refugiezi la inamic, oricum ai da-o.
Dar!
Exista un „dar”!
Si anume ca poti sa te intorci impotriva unui tiran, dar ca militar esti obligat sa alegi varianta grea, win or die, nu aia usoara.
Cam ca Navalnii care s-a intors in gura lupului, nu ca Pacepa. Aia se numeste disidenta. El chiar clatina regimul cu riscul vietii. Erou a fost Stauffenberg, pentru un militar this is the way: sa-ti pregatesti lozinca pe care o strigi in fata plutonului, nu sa chiţăi pe la usile ambasadelor.
Pacepa a stiut exact consecintele gestului si l-a durut in fund de ce lasa in urma, e inadmisibil sa numesti asa ceva patriotism. Oh, ba nu, scuze, a scris o carte de pe veranda generoasa a unui ranch cochet al CIA. Dar, nu-i asa, era urmarit de asasinii lui Ceausescu, era plin de ei pe la Langley sau in alte sedii ultrasecurizate ale americanilor, noi, supravietuitorii dementei care s-a dezlantuit la fuga lui nu eram urmariti de nimeni…
Nu vreau sa minimalizez diaspora anti-comunista, dimpotriva, dar Pacepa nu a fost un disident. A fost un simplu tradator. Orice Hurezeanu sau Munteanu s-au expus infinit mai mult cu beneficii infinit mai putine. Hurezeanu sau Munteanu ne-au tinut treji noptile de pe 16 decembrie incolo, ei au clatinat regimul, nu Pacepa. La 12 ani de la fuga, securistul nu mai conta pentru nimeni, nici macar pentru el. Asa ca mai usor pe scari cu noul star de care v-ati amintit brusc. Nu, nu toti ne nastem eroi, nici nu trebuie, dar hai sa nu inventam unii.
Autor Tudor Dumitrascu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
