Suntem într-un punct critic în care Planeta se încarcă cu deșeuri toxice, nocive, rezultate din procesul de producție, procesul comercial și exploatarea marii majorități a lucrurilor care ne fac viața mai bună.
Nu veți renunța la aceste produse. N-are rost să dezbatem posibilitatea ca noi să percepem consumul ca un proces toxic, mai ales când consumul este motor al evoluției prin stimulul economic. Consumul (comerțul) mută capital între țări pentru producție ca flux monetar. Refluxul îl simțim când consumatorii plătesc pentru produse sau servicii. Considerând că din perspectivă politică Planeta s-a înțeles să nu se înțeleagă, marile puteri menținând anarhia ca și regulă de bază, singura brumă de stabilitate ne învelește prin acest sistem economic. Nu, nu este perfect dar poate fi îmbunătățit.
Și uite, așa, am ajuns noi, consumatorii, să fim arătați cu degetul de agenții de marketing. Vinovăția pe care o simți citind aceste rânduri, gândindu-te că ai aruncat bateriile folosite la gunoi în loc să le reciclezi, gândul că ai fi putut duce PET-urile la un centru de colectare, resturile de mâncare pe care le-ai aruncat aseară, acestea nu sunt autentice… Ele sunt cutume sociale atent construite de experți în comunicare, menite să transfere responsabilitatea deșeului de la producător la consumator.
De ce? Hai să privim industria auto…
De câte ori te-ai gândit să faci acel pas important către o mașină electrică? Prețul (inclusiv subvenția) a devenit sensibil egal cu al mașinilor alimentate cu combustibil fosil. Garanțiile sunt bune, autonomia de deplasare a început să nu mai prezinte o problemă și apar din ce în ce mai multe centre de încărcare.
Cumpără-ți o mașină nouă de la noi, îți dăm voucher în schimbul mașinii tale, care încă merge dar trebuie casată pentru că așa spunem noi. Nu vei mai fi parte din problemă, vei fi parte din soluție!!! Bravo ție pentru inițiativă!!!
- Voi de unde credeți că vine energia electrică de la priză? Pe 20 iunie 2020, Forbes relata că 85% din energia produsă în 2020 încă rezultă din arderea combustibililor fosili.
- Producția bateriilor Litiu-Ion este EXTREM de nocivă pornind de la procesul de extracție al materiilor prime și finalizând cu faptul că bateriile nu pot fi reutilizate sau reciclate și nici nu se pot descompune.
Sigur, există companii care experimentează procese tehnologice de reciclare a unor materii prime din aceste baterii, dar costurile sunt atât de mari încât tehnologiile respective pot dubla costul final al mașinii dacă ar deveni standard de bune practici la nivel de industrie. Deci, nu reciclăm baterii încă.
Așa intrăm în industria plasticelor
350 milioane Tone plastice sunt produse anual din care 300 milioane devin deșeu ecologic. 8 MILIARDE Tone plastic au fost produse din anii ’60, de la invenția materialului.
Dar de ani de zile am început să reciclăm și acum avem suficientă evoluție tehnologică și ambiție să putem scade acest raport, să reciclăm mai mult! Ar zbiera în direcția autorului un grup de activiști dacă n-ar cunoaște că de fapt acest raport a crescut în favoarea deșeurilor în ultimii 3 ani. Până în 2050 va fi mai mult plastic în oceane decât pești în raport de greutate netă.
De ce a crescut cantitatea de deșeuri?
Deși spiritul civic este în creștere și comunitățile se implică din ce în ce mai mult în colectarea selectivă, trierea plasticelor re-utilizabile este un proces tehnologic deosebit de costisitor. Culmea, în ciuda mitologiei, acest proces este extrem de manual.
Nu, nu există aparate care separă magic plasticele re-utilizabile de cele care nu mai au scop. Până în 2017 plasticele utile erau separate de cele inutile în comunități rurale din China. Manual. Inclusiv paharul de iaurt al Ginei de la Văscăuți. Din 2017, R.P. Chineză refuză procesarea deșeurilor colectate pe alte continente.
Circuitul logistic global se rezuma, înainte de 2017, după cum urmează: China trimitea vapoare pline peste tot în lume și vapoarele se întorceau aproape goale. Având forță de muncă extrem de ieftină, China primea deșeuri (gratis) pe vapoarele goale pentru ca plasticele să fie triate și reutilizate. Bine, cam 15-20% din ce se poate refolosi din plastice per total. Restul ajungea în natură sub formă de „meh, dă-l peste umăr”.
Ei bine, prin Notificarea G/TBT/N/CHN/1211 către Comitetul de Bariere Tehnice în Comerț al WTO, R.P. Chineză a oprit acest lanț de iubire în 18 iulie 2017. Erau prea aglomerați de deșeuri nereciclabile, toate date peste umăr în propria grădină.
Practic, de acolo s-a desfăcut mitul eficienței reciclării. Astăzi este prea scump să reciclezi plastice. Oricine spune că se poate, minte. Nu există standarde industriale care să forțeze industria mondială să includă un cost global de ecologizare. Cine își asumă individual și de la sine putere misiunea de a transmite costuri suplimentare către client, va pierde clienți către concurenții care pot oferi un produs la fel de bun contra unui cost cel puțin mai mic.
Gaia nu se lasă așa ușor, totuși…
Ideonella sakaiensis este denumirea bacteriei capabile să destructureze și să consume tereftalatul de polietilenă (PET), plastic folosit pe scară largă pentru ambalaje și numeroase alte întrebuințări. Bacteria a fost descoperită în 2016, lângă o facilitate de reciclare a plasticului din Japonia.
Colonia microbiană în care sakaiensis a fost descoperită destructurând și asimilând plastic, ce includea celule protozoare și celule de drojdie, s-a dovedit capabilă să mineralizeze 75% din mostra PET în dioxid de carbon. Făcând abstracție de complicațiile tehnice din propoziția anterioară, concluzia ar fi simplă: chiar dacă sakaiensis destructurează plasticul, ceea ce în sinea afirmației este o minune a naturii, rezultatul procesului este nocivul dioxid de carbon.
Putem intra și în detaliul pe cât de controversat, pe atât de real și susținut de realitatea crudă: vegetația Planetei produce exact atâta oxigen pe cât consumă.
Practic, dacă apare ideea că procesul de degradare al plasticului ar putea fi relocat într-o zonă densă în vegetație pentru ca plantele să consume dioxidul de carbon, realitatea va infirma ipoteza întrucât vegetația va continua să-și producă, la rândul ei, cantitatea egală de noxe la care se vor adăuga cele produse de degradarea plasticului. Vom evolua acest paragraf într-un articol de sine stătător, menit să pună sub lumina reflectorului realul erou al existenței umane, discretul organism ce a permis existența speciei umane prin generarea nivelului optim de oxigen pe Planetă – planctonul.
O mână de ajutor…
Un grup select de oameni de știință au publicat recent (13 oct 2020) un articol tehnic revoluționar în Jurnalul Academiei Naționale de Științe din SUA. Articolul este rezumatul eforturilor de a învăța lecția dată de natură prin descoperirea ideonella sakaiensis și de a-i amplifica efectele. Au reușit să producă, prin efortul muncii lor, enzimele PETase și MHETase ce destructurează orice tip de plastic de 6 ori mai repede decât bacteria mamă, proces încă prea lent pentru a fi viabil comercial.
Savanții promit că în 2 ani de zile pot avea o enzimă extrem de eficientă și viabilă financiar, rezultatul fiind inclusiv creșterea gradului de reutilizare a tuturor plasticelor, din orice gamă, fără a fi nevoie ca umanitatea să proceseze plastic primar nou din combustibili fosili.
Acum să intrăm în detalii uimitoare…
În anul 2018, Princeton University anunță succesul laboratorului condus de Michael Hecht din campusul universitar, în a croi și aduce la viață o enzimă artificială printr-o “țesătorie” artificială între 20 amino-acizi. Practic și pe scurt, au dat naștere artificială unei proteine care funcționează în celule ca și catalizator independent abil să susțină viața.
În anul 2020, IBM a reușit să spargă codul proteic prin testarea tuturor variantelor de pliu proteic. Mai multe detalii în articolul Telegram Media de la adresa https://press4news.ro/toate-dintr-o-tasta-de-calculator/?fbclid=IwAR3WgIsjOsBzBHdSisXT3Y-rd3LqU8VbzaEs9l-YhT2w6uk7zsutsYLzkbw
Este destul de simplu să realizăm că putem astăzi construi enzime care destructurează deșeurile ecologice în materie primă pentru producție. Urmează o succesiune de generații care dau Pământului un moment de refacere. Urmează, în sfârșit, să coabităm cu mediul în care trăim, fără să ne batem joc de noi înșine prin deșeurile pe care le producem.
Evoluțiile tehnologice menționate în acest articol arată clar că suntem pe cale să ne depășim condiția de virus, pericol, boală pentru planeta pe care o populăm atât de agresiv astăzi. Și asta nu prin blocarea progresului, nu prin falsul și indusul sentiment de vinovăție, ci doar prin ceea ce ne definește ca specie: rațiunea, abilitatea de a pune rațiunea în pagină și de a dezvolta noi căi logice în jurul ei.
de Vlad Stoicescu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
