Tot acolo e. Ne cheamă, ne așteaptă – și știm și noi cam ce să ne așteptăm, așa că nu ne-ntoarcem acasă trași în piept.
Marea, deci. Ca să ajungă aici, bucureșteanul – mai nou – se cocoață și pe un pasaj șui și deșelat, construit în preajma zonei comerciale a fostului „Policolor”; așa e cînd lași pe oricine să se ocupe de ceea ce zicem că-i infrastructura.
Dar mai apoi, treburile-s știute și răs-știute; asfaltul se-ntinde fierbinte sub roate, vine Dobrogea – piatră și praf – și te apropii tot mai mult.
E și acum, după atîția ani, o senzație pe care nu știi s-o pui în cuvinte atunci cînd revezi Marea de departe, cînd îi simți aerul: vacanță? griji lăsate pe altcîndva? libertate?
N-am mai oprit să văd nici Mamaia, nici Constanța – nu s-o fi schimbat mare lucru la ele – dar m-am fîțîit prin stațiunile cele vechi.
Olimp: aici se termină – sau începe? – civilizația. Nu-i nici pustiu, nici animat. Se simte o creștere în preajma fostului complex hotelier „Amfiteatru”, readus la viață de binecunoscutul hotelier Murad; strălucește, nu zic nu, dar îl simți mai încărcat ca un talcioc!
Neptun: curățel; dar fără nici o bucurie, fără vreo plăcere pentru plimbat – strada principală ce-l străbate e neînbietoare de-a dreptul – parcă te-ai duce la piață, nu la plajă.
Mai jos, Saturn se ține binișor pe picioare; e destul de plin, de popular – aici sînt și mari magazine, și o plajă plăcută ce se-ntinde spre Venus, și ceva mai multă ieftinătate.
Dar, vai, Mangalia… zici că străbați Adjudul, nu un orășel de coastă, de vacanță. O șosea urîtă, fără vreun copac, fără nimic: doar treci printr-o localitate. Nimic; nimic mai mult.
2 Mai! O mai fi Casa Margo? Uite că e și-acum, și-i neschimbată de pe vremea cînd opream înainte să fugim mai departe, spre Balcic. Grădina umbroasă, cu flori, pitici și liniște.
Vama veche e la un pas; satul a devenit tot mai comercial – șaorme, magazine, plictis – și mai toată partea bărbătească se simte datoare să poarte un soi de șalvari vărgați: o fi un soi de uniformă.
Altfel, pe aici, peste tot, se trage tare. Se muncește, se ține de fiecare leu, se dă bon oriunde.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
