O noțiune importantă pentru gândirea stoicilor este ‘oikeiosis’.
Cuvântul vine din limba greacă, de la oikos, care înseamnă casă. Oikeiosis este tradus de obicei prin ‘familiarizare’, ‘apartenență’, chiar ‘orientare’. Cel mai probabil e despre adaptare, construire de afinități, acomodare la lume.
Dar cum fac asta când descopăr că lumea e țesută ba pe față, ba pe dos? Cum mă obișnuiesc cu mersul pe străzi întortocheate, cum mă familiarizez cu atâtea divergențe, cu gândurile sinuoase ale unora, cu digresiunile și instabilitatea altora?
Practica de adaptare la lume pare să fie tare complicată. De fapt nu e. Necesită doar o atentă disciplinare a acțiunii. Pe scurt, curaj.
Mă gândeam de ceva vreme la sursa acestei virtuți a curajului. Sunt convins că vine din continua încercare de orientare în lume. Pentru că lumea nu e liniară, ci sucită și labirintică, e nevoie de o virtute-reper care să susțină întreaga răzbatere. Curajul apare natural la cei care își cizelează înfruntarea cu lumea.
Mario Barangea
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
