Filosoful şi teoreticianul Petre Ţuţea s-a născut la 6 octombrie 1902, la Boteni, judeţul Argeş.
A început studiile gimnaziale la Gimnaziul „Dinicu Golescu” (Câmpulung), pe care le-a încheiat la Liceul „George Bariţiu” din Cluj (1920-1923), conform volumului „Dicţionarul General al Literaturii Române” (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2009).
Absolvent al Facultăţii de Drept a Universităţii din Cluj (1923-1926), unde a susţinut şi doctoratul în drept administrativ, în 1929, cu menţiunea „Magna cum laude”.
A lucrat ca funcţionar la o judecătorie din Judeţul Hunedoara, referent în Ministerul Comerţului şi Industriei, ataşat la Legaţia Economică Română din Berlin (1933-1934), prilej cu care a studiat cursuri de politologie la Universitatea „Friedrich Wilhelm”, şef de secţie în Ministerul Economiei Naţionale (1936-1939), şef de secţie şi ulterior director în Ministerul Comerţului Exterior (1940-1941), şef de secţie în Ministerul Apărării Naţionale (1941-1944) şi director de studii în Ministerul Economiei Naţionale (1944-1948), indică sursa citată.
În 1929 a debutat cu pamfletul „Chemarea tinerimii române”, publicaţie a Partidului Naţional Român, unde, până în 1932, a publicat şi sub pseudonimul „Observator”. A scris la săptămânalul „Stânga” (1932-1933), unde a semnat cu pseudonimul P. Boteanu.
A început, în 1938, colaborarea la „Cuvântul”, care va reprezenta o parte din explicaţia avansată public privind condamnarea sa, alături de funcţiile deţinute în ministere, din 1948 şi fără să existe un proces în acest sens, la Ocnele Mari şi apoi la Jilava. A fost eliberat în anul 1953, fiind arestat ulterior în 1956, sub acuzaţia de uneltire împotriva ordinii sociale, pentru care primeşte zece ani de închisoare. În 1959 i-a fost intentat un nou proces, fiind condamnat la 18 ani de muncă silnică. A fost eliberat ca urmare a Legii din 1964 privind amnistia generală.
A elaborat numeroase proiecte, eseuri şi dialoguri filosofice, teologice şi antropologice, majoritatea rămase în manuscris. În perioada regimului comunist a semnat texte în revistele „Tribuna” şi „Familia”. După 1989, Petre Ţuţea a fost redescoperit prin intermediul a numeroase documentare şi interviuri-eveniment.
Foto: (c) ILIE MARIAN/AGERPRES FOTO
Dintre scrierile sale amintim: „Bătrâneţea şi alte texte filosofice” (Bucureşti, 1992); „Mircea Eliade” (Oradea, 1992); „Între Dumnezeu şi neamul meu” (Bucureşti, 1992); „Omul” (tratat de antropologie creştină, vol I-II, Iaşi, 1992-1993); „Philosophia perennis” (Bucureşti, 1992); „Proiectul de tratat” (Braşov-Chişinău, 1992); „Reflecţii religioase asupra cunoaşterii” (Bucureşti, 1992); „Lumea ca teatru. Teatrul seminar” (Bucureşti, 1993); „321 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea” (Bucureşti, 1993); „Nelinişti metafizice” (Bucureşti, 1994); „Filosofia nuanţelor” (Iaşi, 1995); „Ieftinirea vieţii. Medalioane de antropologie economică” (Bucureşti, 2000); „Ultimile dialoguri cu Petre Ţuţea” (Norcross, SUA, 2000); „Reformă naţională şi cooperare” (Bucureşti, 2001); „Anarhie şi disciplina forţei” (Bucureşti, 2002), conform volumului „Dicţionarul General al Literaturii Române”.
Petre Ţuţea s-a stins din viaţă la Bucureşti, la 3 decembrie 1991, şi a fost înmormântat în cimitirul din localitatea natală. AGERPRES
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
