O serie de nostalgii, sentimente secrete și utile supraviețuirii, mă fixează la răstimpuri mai adânc în mine însumi. Unele dintre ele sunt experiențe indicibile, pe alte câteva le pot recunoaște mai ușor printre senzații diverse – mirosuri, atingeri, peisaje. Însă printre toate răzbate un sunet înfundat acum, ecou al unui zgomot sacadat, care mi-a însemnat copilăria: monotonia cadențată a mașinii de cusut. Mama își lucra pe balcon produsele de artizanat. Nu erau vremuri tocmai ușoare. Prina mașina asta de cusut s-au dus, ca printr-o pâlnie, mare parte din vederea și dexteritatea mamei. […]Din când în când mai aud acul mașinii perforând pânze și piei într-un ritm înăbușit. Sună ca și cum pe nu știu unde încă mai bate o inimă a nu știu cui, pe care o cunosc însă foarte bine.
de Mario Barangea
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
