10 milioane de barbati tineri morti in WW1, inca macar 10 intorsi acasa in diverse stadii de degradare, mai ales psihica. Patriarhatul se prabuseste in Europa, familia conservatoare se dilueaza, este inceputul, probabil neasteptat, al eliberarii de sub chinga traditionala. Fenomenul este nemaiintalnit pentru ca nici cei 4 ani de razboi total nu se mai intamplasera vreodata. Femeile se debranseaza de la foarte restransa nisa a optiunilor lor. Devin independente cu sau fara voia lor. Mai ales fara.
Explozia de culoare a interbelicului este o consecinta directa a orfelinatelor. Muzica, teatrul, dansul, obscurantismul sexual, mondenul stralucitor si iluzoriu, femeia “tunsa bob cu solduri mici care fumeaza” cum spune un ultragiat al epocii, “garconnes” – baietandrele, provocatoare dar tot mai asemanatoare cu partenerii lor, iata “conspiratia sorosista” a anilor 20 care sapa in temelia societatii conservatoare.
Eliberarea nu a fost un act de vointa mai mult decat un act de consecinta a razboiului. Iar situatia se repeta dupa WW2. Aproape identic. Si din nou in perioada razboiului din Vietnam. Si din nou acum cu radacini in consecintele politice si sociale ale valurilor precedente. Desi conservatorismul n-a pierdut niciodata definitiv lupta, valurile succesive de hippie care lovesc si se retrag, lovesc din nou, mai violent (mai 68) si se retrag, se succed pana astazi.
Tema fundamentala ramane aceasi. Dezvoltarea si industrializarea, capitalismul si proprietatea, imperialismul si colonialismul, produc inechitati flagrante impotriva carora singurul aparat ideologic complet si in permanenta reevaluat este marxismul. De aici si frica.
Al doilea razboi mondial este o consecinta a fricii de bolsevism a democratiilor vestice. Iar aceasta nu este o pledoarie pentru marxism ci o explicatie. Conservatorismul politicii europene a evaluat pericolul comunist ca fiind mai mare decat cel nazist. Reluctanta in fata lui Hitler este o consecinta. Iar aceasta a fost conspiratia sorosista a anilor 30 chiar daca partidele comuniste pierd practic integral orice batalie in occident. Fara a face apologia cuiva – si speculand nitel, bineinteles – frica de femeia independenta si admiratorii ei nealiniati la standardele epocii, bezmetici si idealisti a fost mai mare decat de ordinea si disciplina inregimentata a autoritarismului. Evreul, artist si fara patrie, liberal mai ales din cauza asta, comunist uneori, alteori exact opusul, bancher, aflat mereu in ambele extreme ale societatii din simplul motiv ca in centru, in mijlocul patriarhatului crestin-conservator, tot mai restrans dar, exact din acest motiv, mai agresiv, era persoana non-grata atat institutional cat si juridic, devine exponentul evident al disolutiei traditionalismului. Doar Holocaustul si aparitia Israelului au lichidat aceasta sursa de conflict din sanul Europei. Dar au ramas hipiotii.
Pentru care in continuare proprietatea si capitalismul sunt sursele raului. Curentul hippie – si toate declinarile sale – este fundamental colectivist. El vede individualismul acaparator si agresiv, brutal si oneros in detrimentul societatii (grupului) care si pune binele la comun pentru supravieturie. Iata de ce e rau ca ne am sedentarizat, vorba doamnei care viseaza binele in sanul gradinii Edenului. Doar ca pe latura politica evolueaza lamentabil pentru ca bezmeticul anarhist din Hamburg intelege legea exact ca si utopistii socialisti de secol 18 – ca pe o ingradire artificiala a libertatii absolute. Iar proprietatea este insasi nucleul dur al legii. Este motivul aparitiei ei.
Rousseau spune ca raul in lume a aparut atunci cand primul tarus de hotar a fost infipt pentru definirea unei proprietati. Rau sau nu, “asta e al meu” a desemnat aparitia jurisprudentei care sa legitimeze al cui este obiectul respectiv. Familia insasi este o creatie juridica cu scopul legitimarii mostenitorului legal. Si a dreptului de posesiune asupra sa si a celei care ii da viata in mod acceptabil juridic. Sfanta Taina vine doar sa certifice acest aspect tehnic extrem de prozaic, de altfel. Poligamia este repudiata doar din aceasta perspectiva: genera neclaritate. Societatile care nu fac inca asta sunt in urma cu niste sute de ani daca nu chiar mii. Legea este progresista, ce sa vezi… Iar conflictul proprietate/libertate isi traieste propria sa existenta metafizica de care de fapt putini sunt constienti. Mai ales atunci cand introduc Uber si Airbnb in discutie…
Cei 10 milioane de morti au rupt un lant traditional perpetuat de milenii. Atunci cand femeia a incetat sa mai fie proprietatea cuiva au aparut drepturile civile. Democratia nu s a nascut in 1918 dar extinderea notiunii de popor (demos) s a petrecut cu aceasta ocazie cand trebuia clarificata proaspata prezenta ne-inerta din spatiul public. Dar mai ales de frica bolsevismului, maleficul aparator al libertatii absolute al carei creatie iluzorie este. Din pacate si chiar daca numai in teorie, si singurul care o promite. Acuzatia de comunism este valabila de 100 de ani in orice context al punerii la indoiala a starii de fapt. O conspiratie sorosist-neo, sexo, post sau pre marxista a existat mereu pentru gardienii fixisti ai nemiscarii. La fel cum mereu a existat o utopizare sublim de improbabila a libertatii. Iar cele doua directii, oneste in adancul lor, s-au ciocnit si se vor ciocni intotdeauna pe terenul lor simbolic care depaseste cu mult cadrul politic.
de Tudor Dumitrascu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
