Obișnuiam să cred în supremația liberului arbitru, în iluzia că pot face ce vreau, când vreau. Că pot alege ce să aleg. Poate că facem ce hotărâm să facem, dar nu hotărâm ce să hotărâm. „Eu.. e un altul” spunea Lacan, unul dintre psihologii mei preferați. „Care ar fi eu”, dacă ar fi avut aceleași predispoziții genetice, experiențe și situații de viață ca mine, aș continua eu. „Dorința omului este dorința altuia.” mai spunea Lacan, intuind parcă iluzia liberului arbitru. Căci dacă am avea liber arbitru până la capăt, și nu doar un crâmpei, ne-am putea îndrăgosti de cine am vrea. Mâna sus cine se poate îndrăgosti de cine vrea.
Deciziile noastre sunt în mare parte inconștiente și subconștiente, rar spre deloc conștiente, zic eu. „Dar dacă vreau să îți dau o palmă și o și fac, asta nu-i decizie conștientă?”. Să admitem că este o decizie luată aici și acum, conștientă, cu ce îți schimbă viața? Căci vorbim de un liber arbitru care îți și schimbă viața. De câte ori nu ți-ai propus să fii calm cu partenerul de viață când „îți apasă butoanele” și de câte ori ți-a și reușit?!. Iar acum, admițând că nu este o decizie conștientă, faci asta pentru că pojghița iluziei conștienței își protejează pielea: ți-am atins un punct nevralgic existențial și reacționezi inconștient, la fel cum ai face dacă ți-aș străpunge pielea cu un ac. Eul psihic (conștientul) se apără la fel cum s-ar apăra și eul fizic (corpul) de ceva ce îi periclitează starea de normalitate.
Ai un coleg care nu îți place, ți-a fost antipatic din momentul în care l-ai văzut prima dată. Dacă într-adevăr ai liber arbitru pe cât crezi, place-l. Decide să îl placi. Poți?.. Nu vei putea, pentru că sunt cauze inconștiente și/sau subconștiente care te fac să nu îl placi și să îți fie antipatic din start. Determinismul cauzal susține, pe scurt, că fiecare alegere le influențează pe următoarele. Din punct de vedere psihologic se numește arc neuronal, adică se „întărește” sinapsa. De exemplu, când spui că ai avut 10 relații, o să vezi că ai avut, de fapt, una sau două tipologii de parteneri cu care ai întrat în relații.
Liberul arbitru este ca și pasărea cerului. Pasărea cerului este liberă? Da, se poate perinda pe cât vezi cu ochii din cer, dar nu poate depăși cerul. Deci cât de liberă este? Poate părea liberă, văzută prin gratiile închisorii. Nu știu de ce, dar am impresia că așa a apărut expresia. Un întemnițat se zgâia pe fereastră și își închipuia cât de bine ar fi fost să fie pasăre și să zboare alene în înaltul cerului. La fel și liberul arbitru, este liber între niște parametrii destul de bine delimitați de predispozițiile genetice, experiențele și situațiile de viață, precum și de alegerile anterioare.
de Constantin Nica
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
