A vorbi frumos, cu ținută, articulat îmi pare a fi ceva artificial. Elocvența are nevoie de un minim efort de elaborare, nu poate fi spontană. Expresivitatea poate fi verbiaj în cel mai nefericit caz sau pur și simplu obișnuința de a gândi exclusiv în cuvinte, ceea ce cauzează nenumărate confuzii.
Oricum ar fi, oratoria ceremonioasă și pretențioasă e rezultatul artificios al unei intuiții nefertile.
A vorbi puțin, simplu, măsurat – iată ce cred că ar fi natural. Nu lapidar, ci fără ornamente inutile. Nu fără stil, ci direct și necăutat. Unde găsim modul ăsta de comunicare? Într-un răspuns ce sintetizează valoarea unei experiențe profunde. Într-o încurajare. În poezie, poate. Și mai ales în rugăciune.
Mario Barangea
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
