Piaţa Sfatului din Braşov este unul dintre cele mai îndrăgite şi frecventate locuri ale oraşului, fiind ales pentru relaxare, ca punct de întâlnire şi de plecare către multe dintre obiectivele turistice ale zonei. Aici sunt organizate cele mai multe evenimente sociale, artistice, culturale şi comerciale, potrivit https://www.mybrasov.eu/.
În primele secole de existenţă, centrul „Cetăţii Braşovului” avea o configurare diferită. Abia începând cu 1420, piaţa principală a oraşului a început să îşi schimbe aspectul, pe zona de centru aflându-se construcţiile Casei Sfatului. Laturile pieţei purtau denumiri legate de meşteşugurile şi comerţul practicat: Şirul Inului (pe nord), Şirul Butnarilor (pe vest), Şirul Florilor şi Târgul Fructelor (pe sud), Şirul Grâului (pe est).
Piaţa Sfatului, Braşov, 25 mai 2008.
Foto: (c) BOGDAN DUMITRESCU/Arhiva istorică AGERPRES
Aspectul actual al mai multor edificii, care delimitează perimetrul pieţei, este dat de reconstrucţiile desfăşurate după marele incendiu din 1689. Se păstrează însă vestigii medievale ale clădirilor de locuit (Strada George Bariţiu 2, Piaţa Sfatului nr. 20 şi 25), construcţii din perioada Renaşterii, cum ar fi Casa Negustorilor (nr. 14) sau locuinţele patriciatului urban (nr. 15-16), puse în valoare prin lucrările de restaurare din ultimii ani. Din secolul al XVIII-lea datează Casa Seuler (nr. 27), cu faţada refăcută în stil baroc, din secolul al XIX-lea – Casa Safrano (nr. 23), iar de la începutul secolului XX Palatul Czell (nr. 26) şi Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, ridicată în stil neobizantin, pe latura de est a ansamblului.
Unul dintre simbolurile Braşovului, Casa Sfatului, vechea primărie a oraşului, îşi are originile în secolul al XV-lea, primul document legat de această construcţie datând din 23 decembrie 1420. Acesta atestă acordul încheiat între Breasla Blănarilor şi Districtul Ţării Bârsei asupra construirii unei camere pentru „acordarea dreptăţii” şi pentru şedinţele Sfatului Orăşenesc. Invazia turcilor din anul următor nu a permis, însă, concretizarea acordului, notează https://coroana-brasovului.ro/.
Piaţa Sfatului, Braşov, 6 septembrie 2007.
Foto: (c) BOGDAN BĂRBULESCU /AGERPRES FOTO
Documentele de la începutul secolului al XVI-lea atestă construirea unui turn cu ceas, prevăzut cu cadrane pe toate cele patru laturi. Din acest turn, paznicii păzeau zi şi noapte cetatea, anunţând scurgerea timpului, venirea inamicilor sau izbucnirea incendiilor. De-a lungul timpului, „Turnul Trompetiştilor”, după cum a rămas cunoscut, a suferit numeroase modificări (majoritatea cauzate de incendii) ce pot fi observate prin amestecul stilurilor arhitecturale. Partea de jos a clădirii poartă amprenta stilului gotic, în timp ce partea superioară îmbină stilurile renascentist şi baroc.
Lucrările de refacere, de după incendiul din 1689, s-au întins pe o perioadă de aproximativ un secol, adăugând Casei Sfatului elemente noi, cum ar fi loggia şi stema. În 1876, administraţia oraşului s-a mutat, iar la începutul secolului XX s-a încercat, fără succes, demolarea clădirii în vederea construirii unui edificiu nou, modern. Ultimele modificări datează din 1910, când acoperişul în stil baroc a fost înlocuit cu cel actual, piramidal, din ţiglă colorată. Până în 1923, în Casa Sfatului s-a păstrat arhiva oraşului, iar din 1950 este găzduit sediul Muzeului de Istorie şi Arheologie.
Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului este un proiect unic în România, prin tematica propusă, care ilustrează modul de viaţă al locuitorilor într-un spaţiu urban şi relaţiile comerciale ale Braşovului cu Orientul şi Occidentul, de-a lungul secolelor al XVII-lea, al XVIII-lea şi al XIX-lea. Muzeul este amenajat în interiorul casei Closius, construită în secolele XVI-XIX, alături de reşedinţele familiilor Hiemesch şi Giesel în partea de sud a Pieţei Sfatului, şi reflectă tipologia locuinţei patriciatului urban din timpul Renaşterii transilvănene, păstrând numeroase elemente caracteristice perioadei, cum ar fi sălile de reprezentare cu bolţi semicilindrice şi muluri din tencuială, interioarele decorate cu picturi murale vegetal-florale şi figurative, elemente de pietrărie decorativă, potrivit http://turism.brasovcity.ro/.
În clădirea, ce datează din secolele XV-XIX, devenită reşedinţa familiei Mureşenilor din anul 1840, se află Muzeul Memorial „Casa Mureşenilor”. Muzeul înfiinţat în 1968, ca urmare a donaţiei făcute de urmaşi, prezintă o valoroasă colecţie de obiecte ale familiei, între care piese de mobilier, pictură, sculptură şi o arhivă de mare valoare culturală, numărând peste 25.000 de documente. Aici a funcţionat sediul redacţiei „Gazeta Transilvaniei”, primul ziar politic al românilor ardeleni, înfiinţat în 1838 şi tipografia „A. Mureşanu”. Pe lângă expoziţiile permanente şi temporare, muzeul are o activitate culturală bogată, completată de recitaluri şi concerte de muzică clasică.
În cadrul aceluiaşi muzeu, Sala „Georghe Dima” este dedicată memoriei unuia dintre cei mai importanţi pedagogi şi compozitori ai muzicii româneşti, care a lăsat o creaţie originală şi unitară, numărând peste 225 de titluri, un remarcabil artist interpret şi dirijor pe numeroase scene de concert şi de spectacol din ţară şi străinătate.
O altă clădire, declarată monument istoric, este Casa Negustorilor sau Casa Hirscher. Ridicată de Apolonia Hirscher, soţia judelui Braşovului, Lukas Hirscher, între 1541-1547, clădirea a jucat rolul unui centru comercial dedicat breslelor, precum cea a cojocarilor şi a cizmarilor. Se remarcă prin lungimea sa de 67,40 metri, fiind alcătuită din două pavilioane, separate printr-o curte interioară, care se unesc frontal. Intrarea arcuită s-a păstrat în forma iniţială. Puternicul incendiu de la 1689 şi cele ulterioare au afectat clădirea. Între anii 1759-1847 au loc transformări arhitecturale ample care au adus construcţia în forma actuală, potrivit https://newtrip.ro/.
Piaţa Sfatului este punctul central de pornire spre cele mai multe obiective turistice din Braşov, precum: Biserica Neagră, Turnul Alb, Turnul Negru, Bastioanele vechii cetăţi, Strada Sforii, porţile de acces în vechea cetate – Poarta Schei, Poarta Ecaterinei – vechile ziduri ale cetăţii de sub Tâmpa, Muntele Tâmpa, etc.
***
Prima menţiune documentară a Braşovului datează din 1234, când localitatea apare înscrisă în Catalogus Ninivensis cu numele Corona, potrivit lucrării „Enciclopedia geografică a României” (Dan Ghinea, Editura Enciclopedică, 2002). Ulterior, figurează în diferite documente cu alte denumiri: Brassovia (1251), Barasu (1252, împreună cu zona din jur, numită Saxones Barasu), Brasu (1271), Braso (1288), Brasov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Brassov (1331), Korona (1336) etc. În secolele XIV-XVIII a devenit un important centru comercial şi meşteşugăresc (în 1364 a obţinut dreptul de a organiza târguri anuale şi săptămânale; în secolul XVI existau 20 de bresle; în 1798, aici îşi desfăşurau activitatea 43 de bresle şi 1.300 de ateliere). În 1395 a început construirea primelor ziduri de fortificaţie ale oraşului. AGERPRES
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
