Ca-n fiecare început de an, ne rîdem de ăi bătrîni care se pun la cozi, în prima zi lucrătoare, să-și plătească – cum se zice – dările.
Și ce rîset, ce dispreț.
Ce oameni ratați, ce vite nefolositoare.
Dar, of! Of, dragii mei, cît de puțin cunoașteți bătrînul.
De ce s-o grăbi el să se puie el la coadă-n frig să dea bani Statului?
Cunoașteți cît de mult contează pentru bătrîn să se știe cu dările plătite, cu socotelile aranjate?
E bătrînul împăcat că și-a pregătit hainele, prosoapele, lumînările pentru-ngropăciune: împăcat că – atunci cînd l-o lua Dumnezeu la el – moartea lui n-o să fie o povară pentru cei de lîngă!
E bătrînul cel cu minte care știe că, dacă și-a plătit azi impozitul și mîine pățește ceva, baba lui nu mai are nimica de dat anul ăsta.
Săracu’ bătrîn, în nopțile lungi la asta se gîndește; de-asta, prostul de el, stă la coadă azi.
Și mai stă cu-n soi de satisfacție mică – „uite c-am mai păcălit un an!”
… precum cei care-și dădeau întîlnire la bere, „după Război, la ora șase!”
Și – cine să rîdă de asta – s-o mai gîndi că, dac-a plătit pe tot anul ăsta… poate l-o duce cu bine pîn-la cap!
Hoții, cînd ajung la putere, se-ngrijesc de cei din închisori; doar noi – restul oamenilor buni – nu știm să ne uităm cu omenie-n jurul nostru.
de The Hungry Mole
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
