13.3 C
București
miercuri, septembrie 22, 2021

Prima cadere a Constantinopolului

Exista un meltdown point undeva acum peste 800 de ani in jurul caruia persista inca o puternica dezbatere in istoriografie.

E asa important pentru ca este momentul in care Occidentul preia leadershipul civilizational european, iar modul in care o face e, bineinteles, ultraideologizat si azi.

E vorba despre anii 1202-1204, a 4-a cruciada (boring, stiu) si prima cadere a Constantinopolului.

De fapt nu e boring deloc, evenimentele sunt incredibile iar impactul acestei cruciade functioneaza ca o balama care inchide in nas usa rasaritului, mai bine zis o inchide definitiv, pentru ca aici e dezbaterea: daca influenta ortodoxiei si a puterii imperiale rasaritene s-a prabusit de facto atunci intr-o plina de semnificatii ofensivă vestică, sau mai tarziu, sub turci.

O sa fiti șocati, dar fara aceasta a 4-a cruciada subiectele noastre de azi de pe fb ar fi fost cu totul altele.

Lumea, probabil, ar fi fost alta in intregime.

Si mai misto e ca istoriografia occidentala face inca eforturi majore sa justifice evenimentele pentru ca impartirea de azi a lumii crestine in bogati si saraci are loc in acel moment. Nici mai devreme, nici mai tarziu.

Si cum istoria e o mare curva, the chain of events este fabulos de… inca nu stim.. .de intamplator (spun vesticii), atent dirijat intr-o mare conspiratie – spun rasaritenii.

Nimic nu e  nou sub soare.

Cruciadele au creat occidentul.

L-au asamblat ca civilizatie, i-au dat identitate si scop intr-o forma e suveranism religios continental pe care rasaritul n-a stiut s-o gestioneze iar islamul a folosit-o pentru propria renastere politica.

Cruciadele au inventat Jihadul, iar cand Bush dupa 9/11 a trambitat textual „cruciada impotriva terorismului”, practic a redeschis oficial jocurile haosului in conflictul civilizational.

Pentru Islam cruciadele sunt ceea ce a fost Reconquista pentru spanioli, a anunta „cruciada” in primetime la tv este pentru ei echivalent cu a anunta azi ca Spania urmeaza sa fie recuperata de mauri.

Dar acesta este unul dintre sideline-uri.

Celalalt este intern, se petrece intre crestini, intre occident si rasarit si e foarte greu de precizat care dintre cele doua story-uri a avut un impact mai mare.

Cruciada 1 este un poem epic care se termina glorios cu ocuparea Ierusalimului.

E un poem pentru ca e singura inflacarata real de emotia religioasa autentica (si de indulgentele pe care le promite Inocentiu al 2 lea – spalarea tuturor pacatelor participantilor – foarte yammy si seducator), a doua s-a inecat intr-un dezastru de orgolii, a treia e deja un razboi tactic de repozitionare in ceea ce ocupasera in ingenuitatea lor primii cruciati, iar a 4-a… e practic o crima.

Premeditata sau nu – iata galceava invatatilor pana azi.

Premeditarea ar conduce la ideea ca noi, astia din est, am fost spoliati printr-o incredibila inselaciune de locul nostru in istorie.

Si mai pe.scurt, cruciada a 4-a e deja jobul aventurierilor. Primele trei stabilisera deja o noua perspectiva geopolitica si chiar un modus vivendi foarte cool pentru floarea nobilimii razboinice europene.

Era rost de glorie si de influenta, ele marcasera prima iesire colonizatoare plina de promisiuni si aventuri eroice in afara continentului, o miscare care va fi repetata metodic si la virgula in urmatoarele sute de ani, si, ca toate infaptuirile plecate la drum cu strigate populiste si suveraniste, ajunsese, bineinteles, un bisnis semi-privat.

Cruciada a 4-a a promis electoral mari obiective (ocuparea Cairo-ului, sediul puterii islamice a vremii) dar la plecare a constatat ca n-avea banii nici cat sa depaseasca Italia. Ca sa surmonteze problema, venetienii au venit cu o solutie – va trecem mediterana dar intai ne rezolvati problema personala cu regatul Ungariei. Asa s-a ajuns la asediul si ocuparea Zarei (Zadar in Croatia). Cu macelul aferent.

Ca sa intelegeti marele issu, occidentul sustine si azi ca atacul asupra unui oras crestin (si catolic) nu a facut parte din ceea ce s-a numit Cruciada a 4-a, ci din etapa premergatoare – de finantare a acesteia.

In foarte brutala lume medievala, spun ei, acesta este un eveniment obisnuit, doar ca dezbaterea are un aspect juridic major: cruciatii nu sunt armate princiare usual basis care se ciocnesc intre ele pretutindeni, ele apartin juridic de papalitate. Sunt summonate de catre papalitate prin edicte cu scop foarte precis – alungarea paganilor din locurile sfinte. De altfel, Inocentiu al 3-lea este socat de combinatia pe care cruciatii o fac cu venetienii si ameninta cu excomunicarea. Ceea ce ridica, bineinteles, problema dimensiunii legale a incursiunii.

Este papalitatea responsabila sau nu? Aparent nu. Sau…

Intr-un final ii iarta si se rezuma la a-i dojeni si la a le smulge promisiunea ca nicio alta entitate crestina nu va mai fi atacata.

Stick to the point, le transmite Inocentiu inocent, si am sa inchid ochii la faptul ca sunteti niste golani. Papa pare din toate privintele chiar sincer.

Asta spun occidentalii, rasaritenii spun ca nu e deloc asa.

Legitimitatea papala a cruciadei inca se pastreaza, iar pasul urmator nu va fi nici acum imbarcarea pentru Cairo, ci evenimentul care a zdruncinat definitiv lumea bizantina si, implicit, ortodoxa – atacul asupra Constantinopolului.

Suntem la putini ani de la schisma. Cand excomunicarile zburau inca intre cele doua biserici iar nivelul de hatered reciproc ajunsese la punctul de fierbere. Pe fondul acesta Bizantul a privit cruciadele cu mare ingrijorare, si, desi nu le-a impiedicat, in niciun caz nu se poate spune ca le-a aprobat. De fapt nici nu le-a inteles foarte precis, cauza pentru care aparitia lor sub zidurile orasului a fost un soc major pe care-l resimtim si azi.

Dar, despre asta un episodul urmator.

Autor Tudor Dumitrascu

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.