Pentru cei mai mulți dintre noi HORECA nu este doar o anagramă lipsită de suflet sau emoții, ci reprezintă acele clipe în care eram ÎMPREUNĂ, în care râdeam, glumeam ÎMPREUNĂ cu oamenii dragi, în care admiram ÎMPREUNĂ un apus de soare pe malul mării, savuram ÎMPREUNĂ o cafea sau un pahar de vin, împărtășeam ÎMPREUNĂ experiențele și memoriile descoperii unor locuri noi…cu toții cred că avem amintiri frumoase și unice legate de acest domeniu al ospitalității…
În contextul actual cu toții am auzit de problemele pe care pandemia le-a creat în domeniul HORECA și ne putem imagina, în funcție de fantezia fiecăruia, situația în care au ajuns niște spații sau niște locuri care ne-au oferit poate atâtea bucurii, atâtea momente plăcute alături de prieteni, de familie, de cei dragi nouă.
Acum câteva zile am trăit un veritabil șoc atunci când am fost într-un restaurant care îmi era drag și în care mă simțeam întotdeauna foarte bine și în care am fost de numeroase ori alături de prieteni și de apropiați…loc în care mi-am dat seama că, din păcate viața bate fantezia, iar realitatea depășește cu mult orice coșmar pe care mi-l puteam imagina…și am înțeles cu adevărat ce a însemnat ultimul an pentru zeci…sute de mii de oameni care sunt implicați în acest sector…
Locul în sine nu se schimbase, calitatea serviciilor și a produselor era aceeași…însă aveam impresia că mă aflu într-un spațiu mort, lipsit de viață…un loc altădată exuberant, plin de viață, de zgomote, de râsete, de arome, de zâmbete și de oameni… acum ne oferea o atmosferă gri și apăsătoare, unde cei câțiva clienți depărtați unii de alții se zgribuleau pe o terasă unde radiatoarele nu reușeau să facă față unui frig care se insinua în sufletele noastre…
Ceea ce m-a emoționat însă până la lacrimi a fost tristețe și resemnarea pe care o vedeam în privirea și pe chipul personalului…era tragedia unor oameni care își pierduseră orice urmă de speranță, orice bucurie, care nu mai păstrau nici umbra unui zâmbet, care renunțaseră să se mai gândească la siguranța zilei de mâine, care în permanență se întreabă dacă mâine vor mai avea loc de muncă, dacă poimâine când vor veni la lucru nu vor găsi o ușă închisă pe care să scrie carantină…
HORECA nu înseamnă doar niște clădiri, niște locuri sau niște spații, HORECA înseamnă în primul rând niște OAMENI care vor să fie lăsați să își facă treaba, să își facă meseria, să poată să ne ofere nouă, celor care le suntem clienți, câteva momente de bucurie, de relaxare, de mulțumire, poate chiar de fericire…
Dacă vreți să cunoașteți efectele pandemiei asupra oamenilor simpli, asupra celor care sunt implicați în ceea ce numim domeniul ospitalității, nu este nevoie să citiți date statistice sau analize savante, să ascultați declarații sforăitoare ale politicienilor sau promisiuni goale…este suficient să vă duceți într-un restaurant, într-o cafenea, pe o terasă, la o mică afacere de familie…și văzând durerea din privirea lor, văzând grijile care le umbresc chipurile, văzând teama de necunoscut și nesiguranța zilei de mâine care le marchează orice gest…veți înțelege cu adevărat ce a însemnat anul pandemiei pentru oamenii aceștia…și îi veți auzi rostind în șoaptă o întrebare care rămâne fără răspuns…QUO VADIS HORECA?
Razvan Victor Pantelimon
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
