Dintre toate personajele istorice implicate voi aminti numai câteva.
Împăratul bizantin Justinian a lansat în anul 533 o campanie militară pentru a revendica provinciile occidentale ale fostului Imperiu Roman. Trecând prin Africa de Nord, el s-a luptat cu vandalii și berberii, apoi, ajungând în Europa, a purtat războaie împotriva ostrogoților din Dalmația și Italia. În 552 a intervenit și în Războiul Civil Vizigot din Spania, întemeind acolo o nouă provincie, aflată sub controlul său. Deși a reușit temporar să recucerească o mare parte a teritoriilor din vestul Mediteranei, el a distrus centrele urbane și a ruinat definitiv economiile unei mari părți a Occidentului, iar Roma și alte orașe au fost abandonate. În anul 553, Justinian a convocat cel de-al doilea Conciliu Ecumenic de la Constantinopol, pentru a tranșa așa-numita erezie monofizită, predicată de călugărul Euthie.
Benedict de Nursia este cel mai influent dintre călugării occidentali. A fost educat la Roma, dar în curând a căutat viața de pustnic într-o peșteră. A atras apoi adepți cu care a fondat mănăstirea din Monte Cassino pe la 520, iar în 530 a scris „Regula Sfântului Benedict”, ca ghid practic pentru viața comunitară monahală. Mesajul său s-a răspândit în mănăstirile din toată Europa. Astfel, mănăstirile au devenit centre de importanță majoră ale civilizației, păstrând meșteșugurile și abilitățile artistice, menținând în același timp cultura intelectuală în școlile și bibliotecile lor.
În această perioadă, vizigoții și lombarzii s-au îndepărtat de arianism pentru catolicism. Papa Grigorie I (590-604) a jucat un rol notabil în aceste convertiri și a reformat din temelii structurile și administrația ecleziastică, care au lansat apoi eforturi misionare reînnoite.
Sfântul Columba (521-597) a fost un stareț irlandez și evanghelistul misionar creditat cu răspândirea creștinismului în Scoția. El a fondat o abație importantă pe insula Iona, care a devenit o instituție religioasă și politică dominantă în regiune timp de secole. Columba a fost discipolul unora dintre cele mai proeminente figuri bisericești din Irlanda și a fondat mai multe mănăstiri în țară. În jurul anului 563, el și cei doisprezece tovarăși ai săi au călătorit în Scoția, unde au fondat o nouă mănăstire, folosită ca bază pentru răspândirea creștinismului celtic în regatele picților, care erau păgâni.
Columbanus (540-615) a fost un misionar irlandez notabil, cunoscut și apreciat pentru întemeierea unor mânăstiri în regatele franc și lombard. A călătorit în Galia la sfârșitul secolului al VI-lea împreună cu doisprezece tovarăși. Columbanus și adepții săi au răspândit pe continent modelul irlandez al instituțiilor monahale pe marile moșii rurale, printre care și celebra mânăstire Luxeuil, sponsorizată de regele franc Childebert al II-lea. După moartea lui Childebert, Columbanus a călătorit spre est până la Metz, unde regele Theudebert al II-lea i-a permis să înființeze o nouă mănăstire printre semi-păgânii alemani (triburi germanice din regiunea Rhinului superior), pe teritoriul actual al Elveției. Unul dintre adepții lui Columban a întemeiat mănăstirea Sf. Gall pe malul lacului Konstanz, în timp ce Columbanus își continua misiunea sa mai departe peste Alpi, în Regatul Longobarzilor. Acolo, regele Agilulf și soția sa i-au acordat lui Columbanus un teren în zona muntoasă dintre Genova și Milano, unde a înființat mănăstirea din Bobbio.
Sursa-facebook.com/gilly.graur
Gilly Graur
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
