Când ai nepoți, dar nu ești bunic în fapt…
Când ai copii, dar nu ești părinte în tot sensul cuvântului…
Când crești fără să fi fost atins în adâncul tău de iubire…
Când toată viața ți-o trăiești cuantificându-ți puterea…
Când ești mândru pe cal la bustul gol…
Când ești fericit doar când ești preamărit…
E de înțeles că spre finalul unei astfel de vieți, ți se înfiripă visul suprem de-a rămâne în istorie, sub un pretext prăfuit de veacuri, și începi să jonglezi cu viețile celor cărora le faci o grand-favoare, necerută însă…
Când conduci ca-n Evul Mediu, confundând erele…
Când în loc să te aliniezi la actualele forme de supremație mondială cu conotații economice și culturale…
Când trăiești o iluzie de teama de-ati privi sufletul gol…
Când încerci să domini cu forța, căci altfel nu poate fi vorba…
Te trezești c-o lume întreagă care dorește să-ți potolească pofta scăldată-n sânge…
Ignori chipurile copiiilor celor potrivnici ție, care îngroziți de avântul tău, ce le condamnă tații și frații la moarte, își caută refugiu în brațele mamelor, care-i poartă spre locuri sigure…
Batjocorești sentimentul de acasă fără să te rușinezi de propria-ți cruzime, pentru că nu ai simțit niciodată că este mai prețios decât orice vânezi tu acum…
Înțelegem că ai găsit motive care să-ți justifice pornirile primare, dar ce nu înțelegi tu este PACEA…
Pacea care-ți permite să te bucuri de viață, de cei dragi, de provocarea de-a găsi soluții la orice de dragul semenilor, de-a colabora cu mai multe popoare spre binele comun…
Dac-ai fi simțit vreodată pacea interioară…n-ai fi căutat refugiu în război!
Cristina Papazian
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
