”Pentru greşelile, erorile sau abuzurile săvârşite de unii dintre angajaţii Ministerului Apărării Naţionale în desfăşurarea acelor evenimente, dincolo de răspunderile care au fost sau vor fi stabilite de instanţele judecătoreşti, este o datorie morală ca noi, cei de acum, să cerem iertare familiilor rămase în suferinţă în Decembrie 1989 şi să îi asigurăm pe toţi cei de astăzi şi, mai ales, pe cei care vin după noi, că vom face tot ce se va putea pentru ca asemenea situaţii să nu se mai repete vreodată în istoria României.” Nicolae Ciuca, ministrul apararii
Vedeti cum, dupa 3 decenii, cand faptele si participantii la momentul revolutionar s-au disipat in uitare, conducatorii isi declara regretul pentru ceva imprecis si oricum tardiv?
Armata a fost declarata forta eroica a natiunii rasculate. Si asa a fost timp de 3 decenii. Pana cand un gest brusc de recunoastere a unor abuzuri i-a maculat rolul angelic. Afirmatiile ministrului nu mai spun nimic celor care au murit sau victimelor care au supravietuit. Putem interpeta acest act de comunicare ca o reparatie morala, insa, cat timp nicio raspundere juridica nu este previzibila, finalitatea demersului este incerta. Nicio asumare reala nu a fost satisfacuta dupa suferinta indelungata a unei natiuni care si-a pierdut in inchisori si gulag eroii si elitele.
Nu ne-am reconciliat cu nimic din trecutul nostru: crimele comunismului, ale politiei politice, ale nomenclaturii de partid.
Stiti ce am pierdut pentru totdeauna? Confirmarea condamnarii regimului opresiv, care putea avea loc numai prin lustratie, nu prin declaratii politice. Inainte de raspunderea juridica, aveam nevoie de insanatosirea morala a unei natiuni abrutizate de orori. Iar asa ceva s-ar fi implinit prin retragerea celor vinovati moral pentru perpetuarea unui regim al terorii. Insa complicitatea noilor guvernanti cu beneficiarii fostului regim si impregnarea mintilor a milioane de romani cu o vinovatie colectiva ne-au condamnat la acceptarea tacita a unor fapte. Astazi, ca si atunci, ne amagim ca nimic nu se poate schimba pentru ca noi suntem prea mici sau prea putini. Ne-am intors de unde am plecat si nu mai stim cum sa evadam din acest cerc vicios. Legile si institutiile nu ne vor salva, doar noi insine prin virtuti personale si apelul la valori morale putem impune un alt curs al evolutiei societatii.
de Claudiu Lucaci
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
