Deși nu sunt sensibil la anvergura impresioniștilor, trebuie să le recunosc curajul de a folosi fără nicio rezervă intensități de albastru. Mai ales Renoir pare să fi fost captivat de indigouri și sublimări de azurit. ”Les parapluies” (Umbrelele), post 1881 – pânză de mari dimensiuni – ar merita o monografie. Culoarea melancoliei inundă liniștitor bucuria vieții, în orice caz este echilibrul pe care-l căutam disperat în orbitorul ”Le Pont Neuf” din ‘872. Cu cât privesc mai mult ”Umbrelele”, cu atât mai bine înțeleg lumina tainică din ”Dans la forêt de Fontainebleau” (1866). E o construcție în regula contrapunctului, s-ar putea argumenta asta în monografia de care pomeneam.
Mario Barangea
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
