Văd că se dezvoltă un ecosistem interesant și, judecând după aparențe, prosper, din ceea ce numeam eu ”producția de bunuri simbolice”. Măcar la producția de behăitoare/behăitori la suta de mii de locuitori stăm, zic eu, bine. Mai mult, în jurul lor se dezvoltă servicii dinte cele mai diverse: producție video-audio, creație de modă, decoruri, promovare, etc. Și pare că oamenii noștri o duc mai mult decât confortabil. Unii se grăbesc să vadă în asta semnele faptului că economia se orientează spre meseriile viitorului, desprinzându-se de acelea ale trecutului, care sunt obsolete, și în care nu ar mai trebui să investim, pentru a ne baza creșterea economică pe aceste noi meserii, ca să folosesc un termen generic. Dar chiar sunt astea meseriile, specializările, domeniile viitorului? Mă tem că nu. Pentru că, o dată, nu sunt meserii noi, se schimbă doar ”suportul”, ca să spun așa. Iar pentru a produce așa ceva, ai nevoie de redescoperirea unui anumit tip de educație, să-i spunem ”clasică”, nu mizeria asta digitalizată, care exclude orice fel de educație umanistă.
În fond, nevoile oamenilor sunt aceleași. Iar economia trebuie să le satisfacă. Este rațiunea ei de a fi. Restul e bla-bla ”savant”, o fabrică de debitat clișee, și atât.
de Constantin Gheorghe
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
