Că Lawrence Durrell, de exemplu, că Ferdinand Gonseth, Tristan Corbière, Gioacchino da Fiore, Ioan Climax, Louise Labé, Martianus Capella, noţiunea de λεκτόν, Juan de la Cruz, Maurice Scève, ce-i aia „transcendental” (cu 3 de n, mai ales cu al doilea!), Coleridge, Buxtehude, Pieter Claesz, θῠμέλη, hilemorfism, Bernard de Clairvaux, concetism, de ce nu a domnit Ludovic al XVII-lea (de France), ce dracu-s ăia ghibelini, Francis Ponge, Vicente Aleixandre, Mickiewicz, Luitzen Egbertus Jan Brouwer, megaricul Stilpon, cine-i Madame Chauchat (Clawdia) şi altele asemenea te lasă rece – fiindcă habar n-ai de ce ar fi să te-ncălzească –, bun, să zicem. Chiar dacă eşti evaluator de proiecte culturale, teatrolog, masterand în istoria artei, mahăr în ARACIS, anglofon pă emoticoane cu PR-ul, Velociraptor Cnatdcus, piston de pompă funebră la Uniunea Scriitorilor, divă la Meteo, Naşu’ la ISI ori alt agramat. O.K. Dar nu pricep (auto)satisfacţia imbecilităţii. Cum (adică) să-ţi dai seama că eşti cel mai prost, că habar n-ai ce zic ăia în jur, că la fel de bine se vorbea în sogdiană ori în paştună pe lângă tine, c-ai fi înţeles tot atât – şi, în pofida unui atare handicap, să te amuzi?!… Nu: nu „în pofida”: chiar datorită handicapului!… Mai precis: „– Hăhăhă!, poftim!, ăsta foloseşte cuvinte pe care nu le pricep!”; sau: „Hăhăhă!, na!, hilemorfism!.., ce bună-i asta!”. Orgolioasa plăcere de a fi cretin. Mister. Sau poate că nu. Poate că asta vine dintr-o acum stăpânitoare siguranţă că important e să comunici doar cu dobitocii (ca tine), că porţile succesului ţi se belesc numai dacă joci user friendly, că piscurile ştiinţei (în care toţi credem – obligatoriu, dacă nu vrem să fim retardaţi medievali) se lasă atinse prin simulacre vulgare. Invers decât sunt uneori spitalele, în care intri că ţi-e teamă de cancer la ficat şi ieşi liniştit că ai un simplu neoplasm hepatic, R.I.P. Dar zâmbetul este acelaşi: „Hăhăhă, neoplasm hepatic!, noi supravieţuim, că nu ştim ce-i aia!”. Partea mai proastă e că nu moare nimeni dacă nu ştie cine-i Buxtehude ori ce înseamnă θῠμέλη. Nici n-are cum să moară: cine te-ar mai evalua?…
P.S.
Cuvântul fascinans – care apare în titlu – nu are legătură cu fascismul, ci cu fascinaţia. Ca să priceapă toată lumea.
Sebastian Grama
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
