WordPress oblige, permite-mi-se monstruozitatea. Bine ar fi dacă ar fi singura. Însă mirifica platformă ne sileşte la multe. Şi, dacă nu punem botul, se descurcă fără de veste să le creeze.
Ca mai toate produsele amabilei noastre epoci, WordPress nu precupeţeşte nici un efort ca să fie prietenoasă cu utilizatorii. Dacă n-ar fi doar o platformă online, ci o persoană, şi dacă i-am face o vizită, lucrurile s-ar petrece cam aşa: la intrare, ne-ar zâmbi graţios, ne-ar dezbrăca la piele, ne-ar face duş cu forţa, ne-ar tufli într-un cărucior pentru paralitici, ne-ar hrăni băgându-ne supa în gât cu paiul şi ne-ar culca într-un pat imens (cu baldachin) după 10 pastile de diazepam şi o sănătoasă repriză de spălat pe dinţi cu peria de curăţat automobile (dată prin benzină). Vise plăcute!
Însă, cum nu este o persoană (slavă Domnului!), WordPress rămâne la virtualele apucături ale suratelor sale (platforme, aplicaţii, păginuţe şi alte drăcovenii). Adică, de exemplu, te ajută să deparţi cuvintele în silabe – cu precădere acolo unde nu este cazul. Ai toate şansele ca, folosind banalul substantiv „Mama”, primul pe care am învăţat să-l silabisim în clasa întâi, să te pomeneşti că, după ce ai apăsat (pardon: clickat) să-l publici, apare dezmembrat astfel: „M-ama”. Sau „Mam-a”. Soluţia? Poate să scriem centrat (Ctrl+E), astfel încât orice ne trece prin cap a scrie să pară un fragment din Odiseea:
Mama are mere şi eu
cumpăr pâine atunci când
este nevoie acasă de sare
zahăr şi grăsimi nocive.
Avantajul ar fi că, nemaiajungând la capăt de rând, nu mai riscăm loviturile fatale de cratimă prăvălită anapoda în mijlocul bietelor cuvinte măcelărite. În numele dreptului universal de a fi cretin şi a nu-ţi despărţi dracului tu însuţi aburelile în silabe.
Interesant este că se observă de la un timp şi fenomenul contrar. Ultimele patru-cinci texte pe care le-am predat aici în vederea publicării au necesitat repetate corecturi – fiindcă WordPress găsea potrivit să lege cuvintele între ele. Astfel, ici-colo, răsăreau nişte construcţii monumentale de felul „Mamaaremereşieucumpărpâineatuncicândestenevoieacasădesarezahărşigrăsiminocive”.
Mă întreb ce-o fi în capul maşinăriei. La ce se gândeşte ea atunci când îmi sudează 8 cuvinte într-un soi de Alien verbal cu 7 capete?… Mă ajută să creez o unitate organică a textului? Foarte organică? Aproape mineral de organică?…
Ar fi ceva soluţii şi aici. M-am gândit că aş putea scrie punând câte două spaţii albe între cuvinte. (Iertare că nu inserez aici un exemplu: dracu’ ştie cum ar apărea – şi nu vreau săîncurc mai tare cititorii). Sau, pe stilul telegramei: „Mama. Stop. Are mere. Stop. Şi eu cumpăr. Stop. Pâine. Stop. Etc. Stop”. Dar cel mai bine ar fi să recurg la limba germană. Este o limbă în care cuvintele uriaşe, compuse din multe alte cuvinte legate, nu miră pe nimeni. Astfel, existăîn această limbă agregate cum ar fi
Rechtsschutzversicherungsgesellschaften
sau
Arbeiterunfallverischerungsgesetz,
ca să nu mai vorbim de aproape mitologicul (pe vremea mea) Landwirtschaftliche Produktionsgenossenschaft (un echivalent pentru colhoz). Ne-ar mai rămâne doar să aşteptăm un heidegger de buzunar care sălămurească sensurile adânci ale revărsândelor fluvii de litere.
Mi-e tare dor de bătrâna mea maşină de scris.
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
