Daca am incepe sa-l punem in discutie nu ca eveniment definitoriu al trecutului ci ca mit ce produce paradigme in prezent? Ce mai genereaza azi 1 decembrie? Dar mai ales la ce blocaje conduce la nivel colectiv? A bifat atunci un obiectiv esential dar a incetosat masiv altele. Si nu actul Unirii in sine ci modul in care a fost prelucrat.
1 decembrie a fost scutul sub care au crescut si s-au ramificat toate formele de autoritarism ale ultimilor 100 de ani. Cu foarte putine exceptii avem un secol de regimuri autoritar-dictatoriale, toate auto-legitimate din simbolistica lui 1 decembrie. Am reusit pana si absurditatea ideologica a asocierii comunismului cu nationalismul, am avut forme de dictaturi si/sau proto-dictaturi fascist-nationaliste, militarist-nationaliste, regale, comuniste, post-comunist – nationaliste, populist-nationaliste, suveraniste, etc. Toate tentativele de modernizare reala, pe fond, s-au izbit de acest bloc compact transideologic. Am apoteozat mistica unor idealuri de secol 19 pe care s-au grefat ca manusa toate excrescentele populist-totalitare posibile. Am conferit bisericii o logica infailibila plecand exact de aici. Am crescut noi si ne-am crescut copiii cu aceasta perfuzie in vene. Pentru ca nationalismul si ideologia nationala sunt tot forme de colectivism, le-am inghitit cu ochii inchisi uitand vreme de un secol de individ ca scop final al politicului. In paradigma statului roman omul, tu, eu, adica, am ramas doar un mijloc! Si inca suntem si azi! Iar 1 decembrie ne aminteste in fiecare an ca ansamblul este deasupra partilor sale componente. Adica deasupra noastra.
1 decembrie a fost un eveniment fundamental pentru existenta statului si natiunii romane moderne. Nu intra in discutie asta. Ci daca nu cumva a venit timpul sa iesim din logica unui astfel de mit si sa intram in cea a drepturilor si libertatilor politice individuale. Sa ne focusam pe membri corpului national, nu doar spre abstractizarea suprastatala. Sa vorbim despre libertate nu doar in contextul opozabil unor factori externi ci despre ”libertati”, adica despre privilegiile individuale in raport cu ansamblul, cu statul, cu guvernamantul. Americanii sarbatoresc la 4 iulie Declaratia de independenta care vorbeste de fapt despre drepturi, pana si sectiunea dedicata suveranitatii in raport cu coroana britanica este una care se refera la abuzul unei autoritati superioare impotriva dreptului individual. Asa a aparut democratia, i-a mentionat pe indivizi! i-a facut subiecti ai actului de guvernare. Unde sunt subiectii in documentele statului roman la 1918, excluzand demagogia colectivista despre sacralitea natiunii? Exact, nicaieri…
Si nicaieri suntem pana astazi. Dar ne scaldam in apa statuta a miturilor nationale suficient de caldute pentru toti, inghesuite ipocrit in toate sforaiturile publice, percepute ca sursa de legitimitate pentru orice aberatie, dar mai ales ca substitut de vointa politica. Iar mitul lui 1 decembrie este ideal pentru o astfel de mlastina. Ne-am unit, voi ati murit pentru asta, ce mai vreti?
E foarte mult de spus. Dar n-ar strica macar sa incepem. Si nu despre desacralizarea lui 1 decembrie e vorba ci despre ce repere ale natiunii ar putea sa ne mute din periferia asta.
de Tudor Dumitrascu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
