Se pare că nu înțelegem: sistemul public de sănătate NU este gratuit! Plătim asigurări de sănătate! Sistemul are însă o componentă de solidaritate, pentru cei care nu au asigurare, pentru că nu obțin venituri. În plus de asta statul, tot din banii noștri, plătește suplimentar niște programe de sănătate, de genul celor pentru cancer, diabet, AVC, infarct, vaccinări, etc. Deci, practic, plătim de două ori pentru serviciile ale ”gratuite”. Relax! Așa a fost și în comunism! Doar că nu prea vedeam noi cum funcționau lucrurile. Aceste cheltuieli, ca și cele pentru educație, infrastructuri, erau considerate în comunism un fel de ”salariu social”.
Acum mi se spune că trebuie să plătesc și a treia oară, de data asta pentru creșterea profitului sistemului privat de sănătate, care s-a invitat și el la banii mei. Ei bine, e deja prea mult! Sictir! Vor profit? Să-și formeze clientelă! Să vedem câți pot plăti cât cer ei!
PS: același medic, aceeași boală, aceeași operație. Și medicul îi spune pacientului: ”Pot să te operez și la stat(medicul lucra la stat), dar e mai bine să te operez la spitalul privat(unde lucra, de asemenea). La stat ai șanse să te pricopsești cu o infecție.”
Omul nostru s-a operat la privat. Cu un credit de 8.000 de euro peste boală. Plătește și acum. Nu l-am mai întrebat: ”Dar medicul cum dracu nu se infectează în spitalul de stat? Și de ce nu face ceva să nu mai fie infecții la locul său de muncă?” Nu avea rost. E și așa supărat destul…
de Constantin Gheorghe
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
