Aparatul productiv al Chinei își revine la viață, dar asta este o veste proastă pentru locurile de muncă din Europa, zice, în esență, FT, ediția tipărită de mâine. Întrebarea mea este: pentru care locuri de muncă?
Mă tem că acum Europa culege ”fructele” renunțării la aparatul productiv din industrie, și parțial din agricultură, și al supradimensionării serviciilor. Ca să consumi servicii, trebuie să existe putere de cumpărare. Serviciile au fost puternic afectate de scăderea cereri în numai două săptămâni până la o lună de criză. Sectorul Horeca este primul care a dat în bâlbîială, concomitent cu turismul și cu transporturile aeriene. Limitarea libertății de circulație a provocat mari probleme și unei părți a sectorului agricol.
Tot la fel de dur este atins și sectorul industriei spectacolului, de la sport la cinematografie, trecând prin teatru, muzică, spectacole în aer liber, muzee, etc. Aflăm cu surprindere cât de multe locuri de muncă oferă industria spectacolului, sau, cum îi spun eu, industria timpului liber. O industrie a bunurilor simbolice, în esență, dar care este extrem de fragilă în astfel de conjuncturi. Evident, nu ea va fi prima care-și va reveni după criză, mai ales dacă puterea de cumpărare va cunoaște un recul semnificativ.
Tot acum vedem cât de comună este ”piața comună europeană”. Mai ales piața muncii. Spațiul Schengen este mort. A început o bătălie crâncenă între statele membre UE pentru acces la resurse limitate, dar esențiale pentru sistemele de sănătate și pentru funcționarea statelor: măști respiratorii, aparatură de respirat, medicamente, echipamente de protecție, dezinfectanți, dar și pentru resursa umană specializată: medici, personal medical și de laborator, de asistență socială.
Nu mai discut despre situația din România. Problemele astea nu interesează pe nimeni. Suntem setați pe ”MuiePSD!„ și pe ”Salvați băncile!”. Și așa o să rămânem multă vreme. Pentru că nu vrem să admitem că altele sunt prioritățile, că anticomunismul de paradă nu ne folosește la nimic, că libertarianismul este doar o situatie tristă, și că nicio criză nu seamănă cu celelalte, că pentru a trece peste ele e nevoie de un efort colectiv, în primul rând conceptual, de generare de soluții, și o imensă voință de a le aplica. Solidaritatea nu este un concept abstract, și, chiar de vă plictisesc, ea nu este nici spontană. Cineva trebuie s-o organizeze. La noi acel cineva, statul, e mort. Și cine să-l readucă la viață?
de Constantin Gheorghe
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.