E un tip care cântă în metrou. Tânăr, ponosit, cu haine nu tocmai murdare, dar intens purtate. Se uită în gol și cântă. Atinge bine chitara, vocea îi e aspră. Mă atragea ceva din atitudinea lui, poate acea furie profund stăpânită. În orice caz conținerea cu greu a unui zbucium care stătea să dea pe afară în orice moment. Nu știu ce nedreptate i s-a făcut sau ce disperare îi întoarce privirea de la lume. Piesa pe care o cânta se numește ”Spune tu, vânt”. Am reținut versul ăsta și am căutat-o când am ajuns acasă. Dar nu mi s-a părut melodia impresionantă, cât mi s-a părut omul acesta de tulburător.
Poate că extrem de rar avem, fiecare, câte un moment dintr-ăsta în care se întrevede hăul prin anonimitatea noastră transparentă.
Mario Barangea
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
