Știți cine mai confisca simboluri naționale și le subordona propriei ideologii, pentru a-și bifa agenda politică? Exact, regimul comunist. Așa cum I. L. Caragiale devenise „aprigul biciuitor al burghezo-moșierimii” în timpul dictaturii proletariatului, așa devine Mihai Eminescu port-drapelul justiției useriste în epoca post-adevăr, via o postare cel puțin interesantă a lui Iulian Bulai, pe care-l plătim cu toții să fie președintele Comisiei de Cultură din Camera Deputaților. Și prestează bines.
După ce s-a erijat în postul de Ministru al Adevărului și a dorit să cenzureze libera exprimare la TVR și radioul public, Iulică se trage de șireturi cu Mihăiță, ca doar sunt tovarăși vechi. Emoționant, Iulică-i mulțumește poetului nepereche pentru moștenirea lăsată și-i pune-n brațe agenda USR. Dacă Eminescu ar fi trăit astăzi, probabil i-ar fi răspuns așa epigonului micuț autoritar Bulai:
„Iară noi? noi, epigonii?… Simțiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măști râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!”
Baftă, Iulică. FYI compasul ideologic al lui Eminescu l-ar plasa, probabil, în tabăra AUR, pe corespondență actuală.
de Raiden
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
