Stiti scena cu Farfuridi la tribună din ..O scrisoare pierduta’’ cu Dem Radulescu, cand toti vorbeau unii peste altii si dintr-o data se detașa unu care trebuia sa spună o replica, toata lumea tacea, termina ăsta incepea iar hărmălaia și tot așa?
Teatru filmat de anii 80, clumsy dar fun pentru ora aia?
Ma uit la Libertate al lui Giurgiu care a reprodus ca la școală clumsynessul, teatrul si filmarea care se vrea, sanchi, de amatori, doar c-a incercat să scoată o dramă! E atât de înduioșător de prost…
Tudor Dumitrascu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
