Problema ”globalizării” este simplă: dacă există un hegemon, și acesta limitează drastic, nu de puține ori până la anulare, suveranitatea actorilor procesului de ”globalizare”, adică libertatea lor de a lua decizii de politică internă, care să corecteze eșecurile procesului, eșecul ansamblului este garantat.
Exact asta sunt pe cale să trăiască (și nu le prea vine să creadă!), SUA, respectiv Germania, Germania fiind hegemonul în cazul ”globalizării” mai mici, care este UE.
Nu sunt sigur că Beijingul a înțeles asta. Sigur, el este acum promotorul globalizării ”democratice”, cu alte cuvinte nu are chef să ”investească” în erijarea ei ca noul hegemon.
Deocamdată separă politica de celelalte procese, nu pune condiții țărilor în care investește.
Pentru ea, acum, vital este să deschidă piețe, și să își construiască, plecând de la uriașul salt tehnologic făcut în ultimele trei decenii, ”puterea soft”, care să-i permită să-și atingă obiectivele pe termen lung.
România este, dintr-un anumit punct de vedere, un exemplu de auto-anulare a suveranității.
Pur și simplu refuză să mai ia decizii legate de viitorul ei.
Așa ceva nu are precedent! Nicio țară nu și-a anulat de bună-voie suveranitatea! Au fost cucerite, au fost colonii, dar niciodată nu a fost o cedare fără luptă.
De asta nu ne mai putem dezvolta, de asta nu au valoare tembelisme de genul ”Planului de Relansare și de Reziliență”.
Ele nu sunt organice, nu privesc nevoile societății și economiei românești. Iar cei care dau ordine aici sunt în aprigă concurență, concurența lor lor generând incoerență guvernamentală și dezastru administrativ. Veți spune că sunt nebun, dar decizia lui Nicușor Dan este dovada cea mai proaspătă a acestei stări de fapt.
Revenind la hegemoni, ei sunt pe cale să piardă poziția privilegiată pe care o au în proces.
De ce?
Simplu: nici ei nu mai pot lua decizii în mod suveran.
Suveranitatea deciziei a fost cedată ”piețelor”, de fapt unor entități care se folosesc de hegemoni pentru a domina ele procesul.
Fără să înțeleagă că globalizarea nu este un proces unidimensional. Și că nu dimensiunea economică îl domină, ci socialul. Criza sanitară este detonatorul care aruncă în aer lumea dominată de Occident.
Pentru că Occidentul a scos din ecuația puterii binele public, și, în ultimă instanță, cetățeanul.
Tensiunile actuale vor duce, rapid, la o confruntare militară de proporții. P
e care o pot câștiga doar cei care sunt suverani pe decizii.
Asta e, ghinion!
Autor Constantin Gheorghe
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
