Cand a enuntat-o Eisenhower, in 1954, se baza pe o dubla disparitate – geopolitica dar mai ales ideologica. Evitata la mustata, caderea Coreei sub comunisti, dar mai ales mai tarziu a Vietnamului, parea ca va determina un chain of events care va antrena intreaga Asie de sud-est. Din Indochina comunismul va trece in Burma, Thailanda, Indonezia. O lume bipolară isi rearanja pozitiile, evident, ce nu spuneau americanii, era ca prabusirea in comunism avea de fapt la baza o fundamentală si cat se poate de locală ripostă anti-colonială. Intamplator, acolo unde puterile coloniale isi mentineau pozitii privilegiate, apareau si miscari comuniste puternice care profitau de ocazia suportului URSS sau Chinei.
Ce se intampla azi?
Pai marea diferenta e disparitia confruntarii ideologice care genera bipolaritatea. Dar, mai precis, a disparut import/exportul de ideologie care a determinat in timpul razboiului rece cam toata mecanica geopolitca.
Astazi stim ca exportul revolutiei internationale spre tarile nealiniate sau lumea a treia n-a fost in realitate chiar cea mai mare bucurie a Moscovei, dar lucrurile incepusera sa capete propria dinamica. Fiecare dictatoraș sud-american, african sau oriental isi autoaloca rapid una dintre baricade, cu putin spre deloc interes ideologic, ci covarsitor in functie de conditiile si rivalitatile personale. Aventurile rusilor in Angola sau Afganistan, departe de a fi fost operatiuni ofensive de diseminare a revolutiei mondiale, au fost de fapt capcane locale in care sovieticii picau imaginandu-si ca sunt obligati moral si in termeni de prestigiu sa acorde sprijin cate unui regim frațesc.Toate s-au terminat cat se poate de prost pentru ei.
Ceea ce ne spune ceva despre cum logica dominoului din timpul razboiului rece era mai degraba o spaima mistică, mai mult decat una reală.
Ea presupunea ca realizabilă un soi de transformare cvasi-religioasa a unor societati prin importul si grefarea unei ideologii straine care schiopăta in țări categoric mai asimilabile cultural, cum erau cele est-europene.
Retorica anticomunista isterica acoperea insa suficient realitatea.
Modelele nord-corean si nord-vietnamez, desi erau doar niste situatii exceptionale – cum au si ramas – pareau ca demonstreaza capacitatea comunismului de a se adapta simbiotic oricarei predispozitii culturale de pe teren. A nu se intelege ca CIA nu facea la fel. O, ba da!
Ceea ce se adapta insa in diverse locatii exotice avea de fapt putine in comun cu ideologia.
Din care erau preluate diverse mecanisme si justificari, desigur, dar esenta era mult mai locală – tiraniile aveau o componenta interna determinantă. Accesarea registrului ideologic, oricare dintre ele, era doar o chestiune de aliante si asigurari externe. Baza era, mereu, mult mai primitivă, era nationalismul/tribalismul local.
Care astazi a fost eliberat de constrangerile ideologice. Ceea ce, poate parea paradoxal, dar face logica dominoului mai plauzibilă decat inainte. Evident, sunt multe detalii de discutat, dar prabusirea pe rand si prin mimetism in autoritarism local este chiar mai realizabila in lipsa unei ideologii importate la care inevitabil ar fi existat o rezistenta locala, adica o forma de nationalism care sa se contrapună unei alte forme. Dinspre global spre localism tribal, trecand prin diverse experiente intermediare de „neutralitate” – un efemism actual al unui alt eufemism: nealinierea – cum e azi sugerat Ucrainei, neutralitate despre care stim ca este substantial o exceptie extraordinara, nu o pozitie serioasă – se poate ajunge la tiranie chiar mai usor.
Astazi Rusia nu mai exporta comunism, ci cealalta bucată determinantă a tiraniei – tribalismul, cu costuri infinit mai mici, suporteri infinit mai multi si mai convinsi de propria originalitate si rezistenta societala mica. Rusia azi ne-a reimpachetat si ne exporta pe noi insine. Nu mai trebuie sa sangereze in deserturi uitate de lume, nici sa raporteze productii record la hectar. Disparitia rivalitatii economice face ca pana si competitiile dezvoltarii sa devina inutile si irelevante. Pentru ca nu mai exporta o ideologie alogenă si o conceptie de bloc impenetrabil, ci doar our inner dark side, capacitatea si necesitatea Rusiei de a stabiliza un echilibru global bazat pe rationalizarea pericolului mass extintion nu mai exista. Scufundarea in irational e la liber.
Tot ce trebuie sa faca pentru ca piesele sa inceapa sa cadă e sa castige, diplomatic sau nu, o prima pozitie simbolică. Ucraina.
Tudor Dumitrascu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
