Azi-noapte, ora 3. Am ieșit pe balcon să fumez. Chiar atunci liniștea nopții s-a rupt. Metronomul unor pași târșâiți pe dalele trotuarului anunța un frate insomniac. Trecea un bâtrân cu un câine alb legat în lesă. Câinele s-a oprit să miroasă ceva, bătrânul i-a zis cu cea mai blândă voce: „hai, tată, hai să mergem”. Au trecut prin fața balconului, pe sub felinarele galbene. Ghetele bătrânului se frecau greoi de asfalt, mă întrebam ce-i cu omul ăsta în pustietatea și puterea nopții. Au traversat aleea. Pe celălalt trotuar se auzeau pașii din ce în ce mai slab, estompați curios în distanța încă mică. A dispărut.
N-a mai apărut pe sub niciun alt felinar. Un slab ecou a persistat monoton până s-a subțiat complet. Pur și simplu siluetele celor doi s-au topit. Toate au redevenit liniște.
Mario Barangea
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
