8 C
București
luni, octombrie 18, 2021

Trăirea virtuală

S-a spus că imaginația ține de gradul de inteligență al unei persoane, creativitatea fiind un har ce nu se poate cultiva. Cu cât ești mai imaginativ, mai creativ, cu atât gradul de inteligență este mai ridicat, fără ca această inteligență să fie calificată în vreun fel (cognitivă, emoțională). Atunci când realitatea nu satisface nevoia unei persoane, aceasta apelează la un scenariu alternativ proiectat mental, în care desenează lumea așa cum și-ar dori să se întâmple, cu personaje mai bune sau mai rele, atât cât poate plăsmui mintea. Așa s-au inventat poveștile și toate scrierile care ne-au purtat în lumi fantastice, visând alături de autorii lor la alte lumi. Așa s-au născut descoperirile, din nevoia de a descoperi, dincolo de linia orizontului, lumi bănuite, sau de a ostoi întrebări și curiozități ce forțau limitele închipuirilor.

Și, uneori, tot ce ne-am imaginat s-a întâmplat, devenind tot mai pregnant avertismentul: ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se întâmple!

În lumea fantastică a imaginației, oamenii au proiectat dorința de a comunica la distanță, de a avea acces instant la lucruri care altfel ar fi presupus deplasări locomotorii cel puțin, de a face tot mai puțin efort în obținerea unor lucruri, de a descoperi și interacționa cu oameni fără a străbate emisferele planetei. Și ca un Dumnezeu care a grăit și s-a înfăptuit, și visele oamenilor s-au împlinit. Astăzi, datorită tehnologiilor avansate avem acces la tot felul de lucruri ce păreau năstrușnice chiar și părinților noștri, nu doar generațiilor mult mai înaintate. Și viața noastră este comodă, facilă, în bunăstare și frumoasă.

În același timp, oamenii și-au imaginat și cataclisme (naturale sau nu), împotriva cărora s-au antrenat (imaginar sau nu) să (re)acționeze, fie învingând, fie creând o planetă alternativă pentru supraviețuire. Și toate lucrurile acestea se întâmplă deja, mai puțin virtual, ci tot mai real.

Scrierile imaginației noastre au fost tot mai înlocuite de imagini (jocuri, filme) și de întâmplări concrete. La distanță trăim tot mai mult. Și nu la distanță de imaginația noastră, ci într-un matrix al întâmplărilor. Am pus realitatea virtuală în realitatea concretă, și oamenii încep să nu mai distingă unde e imaginația și unde e realul. Tot așteaptă să coboare din coșmar (sau iluzie temporară), să revină la o normalitate despre care se îndepărtează tot mai mult, căci amintirile se atenuează cu trecerea timpului, iar prezentul continuu, repetabilitatea unor acte devine noua normalitate, și doar nostalgicii (cei ce învață greu, inflexibilii, încăpățânații) rămân agățați de noile iluzii – vechea normalitate.

Dacă nu înțelegi ce trăiești acum, viitorul te va exclude, devii redundant, și universul va vrea să scape de tine. Fără să judeci, uită-te în ochii realității și vezi în ce buclă trăiești: e una proiectată de tine, e una construită de alții (pe care o permiți sau față de care nu ai de ales), e realitatea indestructibilă, ești într-o variantă a unui univers multiplu în care testezi o variantă virtuală a unui eu (multiplu la rândul său).

Cu siguranță abordarea fiecăruia va depinde de vârsta fizică din această viață, de generația din care face parte, de nivelul de conștiență al fiecărei conștiințe. Ce e virtual și ce e real în existența fiecăruie ține de alegeri personale, cert e un singur lucru: poți trăi virtual, dar nu poți simți real!

#alteu

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.

Cele mai noi

Din aceeasi categorie

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.