Cred că pot să înțeleg visele nocturne. Ceva reziduuri neconsumate se cer învălmășite în peisaje greu de surprins coerent. Poate că-s doar scântei efemere sărite de pe nicovala conștiinței, poate uneori au vreun oarecare înțeles ascuns.
Dar visele diurne mi se par mult mai consistente, mult mai importante. Reveriile din miezul zilei, momentele acelea de absență, de divagare a atenției. Un fel de timp ieșit din timp, ocolul, sustragerea, eschiva.
Gândul care alunecă voluntar și cu delectare într-o imagerie paralelă cu viața. Starea asta de rapt a visului de zi are conținuturi care spun unei persoane mai mult despre ea însăși decât orice simbolism oniric venit din oricare strat subconștient.
Mario Barangea
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
