URSS in ultimii ani.
Daca a studiat cu atentie istoria URSS, Putin stie ca imperiul extern e o slabiciune, nu un asset. Rusia nu poate reproduce modelul colonial occidental pentru ca estul Europei este tehnologic peste Moscova iar in orient poate exporta doar soldati si importa cel mult jihadism. Aceasta formulă costisitoare de blocaj mentinut cu iluzia sovietica a grandorii si spatiilor vaste a macinat blocul comunist. E motivul pentru care azi Kremlinul s-a retras in fascism si bigotism, un fel de defensivă agresivă cu suport moral direct in arsenalul nuclear.
In ultimii ani ai URSS, analizand economia si complexul militar, inclusiv oficialii sovietici recunoasteau ca fabrică bombe nucleare in nestire pentru ca era singurul loc in care faceau ceva bine, temeinic. Paradoxul sovietic al saraciei nuclearizate s-a mentinut si azi, fara amenintari reale sau imaginare singurul domeniu de succes al industriei rusesti ar fi devenit complet inutil. Doar cu nitel razboi ar capata un sens, poate fi agitat cu oarece succes, arătat ca pisica, e creator de panică si atuu de negociere. Ipostaza „sunt nebun si n-o sa stiti daca dau atomica sau nu” e necesară tot in sensul ăsta, e un wild card. Un lider rațional ar fi necredibil la fluturarea apocalipsei iar momentumul s-ar pierde. Rusia a intrat pe traseul Kim Jong Un.
Razboiul rece este un display al acestui joc. Pana la Gorbaciov toti liderii sovietici au jucat cumva piesa „sunt isteric si dispus sa apas butonul”. O jucau prin atitudinea paranoidă, prin gesturi, prin declaratii cu dublu sens, ca Putin azi. Nu intamplator, atitudinea aroganta si imbacsita a lui Lavrov seamana izbitor cu cea a lui Gormîko, ministrul de externe sovietic de pana aproape de Gorbaciov, un stalinist matusalemic si agresiv. In subtext Gromîko nu uita niciodata sa sugereze puterea nucleara, dar nu era singurul. Andropov, cel putin, a fost in ’83 foarte aproape s-o si folosească intr-o criza de paranoia in care era convins ca vestul pregateste ofensiva. Alerta a fost maxima, pe nivelul Cubei 62 si a fost dezescaladata in ultimul moment de razgandirea lui Reagan de a mai participa la un exercitiu al Nato pe care rusii il vazusera ca pregatire de atac. De fapt amenintarea nucleara, chiar daca de cele mai multe ori de fațadă, ii mentinea in joc – era singurul atribut care impunea respect. Cand a aparut Gorbaciov si a inversat discursul pledand pentru dezarmare si demonstrand ca e chiar serios la capitolul asta vraja s-a destramat. Singurul pilon solid al suprematiei sovietice a devenit neant, s-a deschis geamul si s-a vazut ca in orice altceva URSS era la pamant.
Asa ca atuul nuclear exista doar corelat cu lideri fascitoizi si imprevizibili iar acest sentiment este profund interiorizat in societatea rusa. Ea stie ca democratia echivaleaza cu pierderea statutului pentru ca rationalismul ar impiedica agitarea pericolului nuclear, singurul, unicul strongpoint al pretentiilor rusesti. Exceptionalismul sovietic de pana in ultima izbanda din stepa a fost construit in jurul capacitatii de distrugere multiplă a planetei, asa cum in epoca țaristă era construit in jurul aurei dumnezeiesti a imparatului. „Eu sunt sarac si nimeni, dar imparatul e totul pe pamant…” – mistica imperiala doar a fost inlocuita de cultul lui Stalin si apoi de cea nucleară. Devine de inteles de ce Gorbaciov a pierdut poporul iar Putin l-a recastigat.
Va urma
Tudor Dumitrascu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
