URSS in anii 80.
Sa spunem cine e Gorbaciov. Un personaj total ireal, probabil ultimul comunist idealist, daca nu cumva chiar si primul. In orice caz primul aflat intr-o asemenea pozitie. E cu atat mai importanta descoperirea lui azi pentru ca tentatia de a cauta un model de lider frecventabil este cu atat mai mare. Este el un exemplu?
E de mentionat ca a fi sau nu dictator in URSS era o optiune personala. Constitutia lasa diverse portite pentru acumularea puterii discretionare, desi in ansamblu ea suna foarte generos. Apropo de generozitatea constitutiei URSS, despre capcana tratatului de la Helsinky (1975) in care drepturile si libertatile fundamentale ale omului (prevazute oricum in constitutie) sunt asumate international de conducerea sovietica iar asta deschide o poarta neasteptata disidentei interne. Dar sa revenim la Gorby.
Care e in tinerete un stalinist usual basis, ca toti aparatnicii in ascensiune. Si cu el se petrece un fenomen bizar, familia sa suferise ingrozitor de pe urma stalinismului, dar, la fel ca imensa majoritate, isi inchide trauma anilor 30-40 in negare. Explozia de forta, expansiune si prestigiu reprezentata de Stalin a coplesit dramele personale, iar acesta este o specificitate rusesca din domeniul patologicului. Imperiul si ametitoarea victorie a strivit individul intr-o depersonalizare incredibila. Gorbaciov urca treptele ierarhice mai ales invatand oportunismul necesar, era capabil sa-si pastreze aceeasi mină prietenoasa oricat de prost sau absurd era interlocutorul. In calitate de tanar lider de partid regional stie sa-si apropie potentatii zilei care il propulseaza rapid spre Moscova. In 79 se opune, ca multi altii, invaziei in Afganistan iar in 85, la moartea lui Cermenko, este cel mai tanar membru al cercului restrans al puterii. Tineretea si atitudinea sa deschisa il propulseaza pe primul loc, fiind bineinteles imaginat ca un personaj manipulabil de secta inchisa a dinozaurilor trecuti de 75 de ani din biroul politic. Ascensiunea sa foarte ortodoxa din perspectiva sovietica il recomandau ca fiind asa. Doar ca batranii s-au inselat.
Iar secretul se afla in constitutie si in practica regimului. Secretarul General acumula atat de multa putere si putea sa stranga chiar si mai multa, incat odata constient de pozitia sa devenea intangibil. Gorbaciov si-a folosit puterea dar nu pana la capat. In lupta cu ultraconservatorii din armata, partid si KGB, adeptii liniei hardcore a jucat cu rezultate contradictorii. Dar cel mai important este un aspect pe care l-au sesizat multi autori si biografi:
In realitate, chiar de la inceput, Gorbaciov nu a avut niciun plan.
Va urma
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
