Sa analizam presupozitiile cam sicofante ale realistilor cum ca toti actorii internationali se plaseaza in situatii analizabile dupa o schemă rationala sau rationalizabila. Ca actiunile lor corespund necesarmente unor nevoi verificabile. Cum ziceam, cand a ajuns la putere, in 1985, Gorbaciov n-avea niciun plan..
Si nici n-a construit unul. Presupunerea ca in URSS existau vaste birouri de analiză ca la americani e mai degraba gresita. Existau experti, desigur, dar sistemul ii utiliza sporadic, functionau de multe ori pe principiul sa placa superiorilor si lucrau cu prea putine date reale. De exemplu, cand Gorbaciov a lansat imensa campanie de combatere a alcoolismului datele aratau ca 40 de milioane din cele 250 de cetateni sovietici erau alcoolici. Consilierii economici l-au avertizat pe Gorby ca prin crestrrea de 3 ori a pretului la vodca incasarile statului se vor prabusi iar specula va exploda, dar au batut la usi inchise. Desi laudabila, campania a fost un urias esec si a secatuit bugetul si asa intins la maxim de obisnuitele cheltuieli militare gigantice.
Dar Gorbaciov era in general incapabil sa inteleaga principii si mecanici economice simple. Asta l-a si pastrat in ipostaza de comunist luminat si nu l-a transformat in vreun liberal. Neintelegand piata si economia elementara si a pastrat iluzia ca reforma putea salva comunismul. Era nevoie de adevar (glasnost – transparenta) si reforma (perestroika) pe care a considerat o suficienta prin eliminarea unor birocrati regionali si economici care sareau calul flagrant la incompetenta si coruptie – iar pentru asta a transformat KGB-ul intr-un fel de DNA. Nici vorba de proprietate si initiativa privata, de piete libere sau descentralizare. Acesti pasi o data facuti, urmatorii…
Gorbaciov himself habar n-avea si nici cercul sau de apropiati cu vederi la fel de luminoase.
Intr-adevar a identificat corect problemele mari – industria militara bugetofaga pana la nivelul multor zeci de procente din PIB si imperiul extern. Dar aici s-a aflat pe curs de coliziune cu intregul esafodaj de putere sovietica osificată in stalinism. In 87 a gasit un pretext pentru epurari in armata – un avion privat de mici dimensiuni a unui german a aterizat chiar in Piata Rosie venind din Finlanda pe sub nasul intregii aparari antiaeriene sovietice. S-a lasat cu sute de ofiteri superiori dati afara, dar in general conflictul cu armata si indeciziile lui Gorbaciov vis a vis de Afganistan nu au produs taierile de buget militar pe care le visa.
Cu tarile satelit lucrurile stateau si mai bizar. Oprirea conductelor de gaze si petrol era imposibila iar Gorbaciov abia ii mai putea suporta pe liderii comunisti batrani si decrepiti
Dar atitudinea lui rece si evident diferita fata de intalnirile cu omologii lor din vest, plus mesajele tot mai frecvente de genul „asumati-va responsabilitatea tarilor voastre” au produs panica si dispret printre satrapii estici. Nici cu ei rusul n-a avut un plan. Un numar de vizite la Praga sau Budapesta in care oamenii obisnuiti il aclamau sincer pentru deshiderea pe care o arata l-au convins nu ca popoarele rasaritene isi doreau independenta si loveau prin ricoseu in proprii lideri aserviti, ci că-l vor urma pe calea comunismului reformat.
Are loc o vizita la Berlin – era aniversarea infiintarii RDG. Zeci de mii de oameni participau la o manifestatie clasic comunistă organizata cu prilejul asta, Gorbaciov era la tribuna oficiala alaturi de Honeker cand, dintr-o data, un muget urias s-a ridicat din multime – „Gorbaciov, salveaza-ne!”
Nici el, nici oamenii nu au stiut cu adevarat ce trebuie salvat si de cine.
Va urma
Tudor Dumitrascu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
