Incepand cu anii 60, teoreticienii americani ai stiintelor sociale au imbratisat un nou concept care a capatat tractiune odata cu dezvoltarea complexitatii actiunii comune.
Gandirea de grup (groupthink) este o vulnerabilitate sistemica in luarea deciziilor care conduce inevitabil la erori si esecuri in definirea politicilor publice sau in alegerea unei directii strategice.
In orice stat democratic, grupul conducator impreuna cu liderul ales constituie ad hoc o echipa de decidenti chemati sa rezolve situatii de urgenta sau speciale.
Din acest motiv, rolurile membrilor din leadership trebuie cunoscute si reconfirmate de cate ori acestia iau decizii dificile in numele poporului.
America are o traditie in perfectionarea instrumentelor de luare a deciziilor bazata pe doi piloni: cultura responsabilitatii guvernantilor si invatarea lectiilor din trecut.
In acest context, marja de manevra a unui lider autoritar sau refractar la aplicarea normelor si regulilor in procesul decizional este foarte mica.
Totusi, in zilele noastre se prezinta o naratiune care orienteaza publicul spre urmatoarea ipoteza: este America condusa de un grup obscur, care nu raspunde in fata publicului si il manipuleaza pe presedinte in scopuri contrare mandatului sau constitutional?
Raspunsul este extrem de complex, prematur in concluzii si cel mai probabil nuantat in verdicte.
Totusi, voi face doua precizari in sprijinul opiniei ca nu exista aceasta varianta si voi face o comparatie cu Romania utila pentru a gandi singuri diferentele substantiale intre cele doua modele de guvernare.
Toata lumea cunoaste ca miliardarul Elon Musk face parte din echipa Trump. De fapt, Musk este cel care l-a convins pe Trump sa-l propulseze pe JD Vance ca vicepresedinte.
Alegerea este o trambulina pentru o viitoare candidatura sau pentru preluarea de atributii in caz de indisponibilitate a titularului.
Asadar, un om din afara politicii, fara nicio abilitate administrativa, lipsit de cultura organizationala a guvernului american este un sfatuitor de prim rang.
Ca el, sunt multi, dar presa ii ignora. Ce nu ignora presa este echipa de consilieri si asistenti ai lui Musk.
Ei bine, in ciuda imaginii false de exaltat pe care i-o proiecteaza adversarii din media, miliardarul are o echipa de parteneri de lunga durata din zona de business a ecosistemului dezvoltat in jurul Tesla.
In acest conglomerat sunt cateva genii ale afacerilor. In plus, mai sunt cativa oameni cu vechime in zona politica, de lobby si a Partidului republican.
Deci Musk nu e voce excentrica decat pentru naivi. El este intr-adevar un outsider printre rechinii din DC si are cateva automatisme specifice omului corporatist. Iar modul cum comunica este enervant pentru establishmentul american, dar sa nu uitam ca asa face si Trump.
Revenind la gandirea de grup. O conditie principala in identificarea si evitarea luarii unor decizii gresite este ca grupul conducator sa admita opinii si solutii independente, din afara cercului de membri si eventual contrare consensului pe care inevitabil il construiesc.
Pe scurt, acesta este unul dintre rolurile primite de Musk in interiorul administratiei Trump, fara sa aiba o functie oficiala.
Dar repet, ca el sunt multi alti „experti” independenti acceptati de grupurile de reflexie si decizie in scopul evitarii groupthink-ului.
Ajungem la comparatia cu Romania.
Cunoasteti care sunt grupurile de reflexie sau decizionale? Sunteti informati unde si cum actioneaza centrele de putere in stat? Care sunt abilitatile reale si gradul de influentare a deciziilor consilierilor si sfatuitorilor guvernantilor? Cum se protejeaza acestia din urma de aparitia sindromului gandirii de grup? Cine sunt expertii independenti, oamenii din exterior sau „avocatii diavolului” in grupurile decizionale?
Eu n-am gasit raspunsuri decat partial si formal. Adica, putem identifica din motive legale existenta unor grupuri, centre si consilieri, dar nu cunoastem activitatea lor efectiva si gradul de influentare a liderului.
In rest, opacitatea decizionala este desavarsita, in ciuda asa zisei transparente decizionale.
Va amintesc cazul recent al CSAT-ului care a provocat anularea alegerilor.
Acel organism este similar cu o celula de criza sau camera de razboi in administratia americana.
Similitudine exista si in privinta identitatii membrilor grupului.
Un singur lucru lipseste si inlatura decisiv orice comparatie: cum se iau deciziile si cine este responsabil. Nu se cunoaste public cum s-au pozitionat participantii fata de problema in discutie, care au fost opiniile pro si contra, si, fundamental, ce decizie au luat?
Prin urmare, nu exista niciun grad de comparatie intre procesele decizionale din America si Romania.
Transparenta luarii deciziilor este aproape inexistenta la noi. Influentarea unui lider sau, din contra, caracterul sau discretionar sunt necunoscute publicului.
Pericolul ca acesta sa exercite autoritar atributiile este realmente urias, fiindca nu da socoteala nimanui.
Riscurile ca persoane neautorizate sau incompetente sa participe la procesul decizional, sunt ridicate si greu de intuit.
Va las sa reflectati si sa comparati…
Claudiu Lucaci
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
